┌───────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela │- judecător │
│Ciochină │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător │
│Licu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2022 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, obiecţie formulată de Preşedintele României, în temeiul
art. 146 lit. a) din Constituţie şi al
art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. 2. Cu Adresa nr. CP1/1.110 din 11 iulie 2022, Preşedintele României a trimis Curţii Constituţionale sesizarea de neconstituţionalitate formulată, care a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 5.715 din 11 iulie 2022 şi constituie obiectul Dosarului nr. 1.785A/2022. 3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate, autorul susţine că, prin conţinutul său normativ, legea dedusă controlului de constituţionalitate contravine dispoziţiilor
art. 1 alin. (5), ale
art. 61, ale
art. 69 alin. (2), ale
art. 74 alin. (1) şi ale
art. 147 alin. (4) din Constituţie. 4. Autorul arată că, prin articolul unic pct. 1 şi 2 din legea criticată, Parlamentul a aprobat
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2022, în sensul includerii obligaţiei deputaţilor şi senatorilor de a supune propunerile legislative cu impact asupra mediului de afaceri analizei Grupului pentru evaluarea impactului economic al actelor normative asupra întreprinderilor mici şi mijlocii, înainte de transmiterea spre avizare, şi al stabilirii obligaţiei iniţiatorului actului normativ „de a prelua“ propunerile rezultate în urma consultărilor care au stat la baza raportului privind Testul IMM; în cazul nepreluării propunerilor, s-a instituit pentru iniţiatorul actului normativ obligaţia de a justifica acest lucru printr-o notă publicată pe site-ul propriu. Din analiza conţinutului normelor menţionate, prin utilizarea sintagmei „inclusiv propunerile legislative ale deputaţilor şi senatorilor“ în cuprinsul
art. 9 alin. (2) din Legea nr. 346/2004, pe de-o parte, şi prin referirea în mod generic, fără a se distinge cu privire la sfera noţiunii de „iniţiator“ în cuprinsul
art. 9^1 alin. (4^2) din aceeaşi lege, pe de altă parte, rezultă că deputaţii şi senatorii vor fi obligaţi să preia în propunerile lor legislative propunerile rezultate în urma consultărilor care au stat la baza întocmirii raportului privind aplicarea Testului IMM. Autorul obiecţiei de neconstituţionalitate consideră că această soluţie legislativă contravine regimului constituţional al mandatului reprezentativ al deputaţilor şi senatorilor, astfel cum este acesta stabilit în
art. 69 din Constituţie, întrucât impune preluarea de către deputaţi şi senatori, atunci când iniţiază o propunere legislativă, a unor soluţii prestabilite. 5. Preşedintele României susţine că, potrivit
art. 69 din Constituţie, în exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului şi orice mandat imperativ este nul. Aceste aspecte constituie fundamentul juridic al mandatului reprezentativ. Textul constituţional constituie cheia principală în interpretarea raporturilor constituţionale dintre parlamentar, pe de-o parte, şi alegătorii lui, partidele sau formaţiunile politice care au susţinut respectiva candidatură şi Camera din care face parte parlamentarul, pe de altă parte. Teoria mandatului reprezentativ se bazează pe concepţia suveranităţii naţionale, în care puterea emană de la naţiune, care exprimă o voinţă distinctă de suma voinţelor individuale. Mandatul reprezentativ se exercită independent de alegători sau de categorii sau grupuri sociale; acestea nu pot da ordine, instrucţiuni sau directive şi nici nu îi pot revoca pe aleşi. Astfel, legătura parlamentarului cu alegătorii pe durata mandatului este una politică, nu una juridică. Altfel spus, mandatul reprezentativ implică un grad de autonomie pe care îl au aleşii, din momentul exercitării mandatului parlamentar. Această autonomie se manifestă atât în privinţa iniţiativei legislative, potrivit
art. 74 alin. (1) din Constituţie, cât şi în activitatea politică a deputaţilor şi senatorilor, în raport cu formaţiunile politice pe ale căror liste au candidat. Consecinţa juridică a mandatului reprezentativ este aceea că, sub aspectul conţinutului mandatului parlamentar şi în exercitarea acestuia, membrii Parlamentului reprezintă poporul şi, în temeiul
art. 2 din Constituţie, exercită, în numele acestuia, suveranitatea naţională. Ca expresie a voinţei generale, mandatul parlamentarului se integrează în puterea legiuitoare, organ constituţional colectiv, însă exercitarea sa se realizează individual în cadrul Camerei din care parlamentarul face parte. Cu alte cuvinte, întrucât voinţa generală se realizează la nivelul Parlamentului, acesta, în ansamblul său, are un mandat ce rezultă din modul de exercitare şi realizare a mandatului fiecărui parlamentar, care are ca trăsături izvorâte din
art. 61,
art. 69 alin. (2) şi
art. 72 din Constituţie