pune la îndoială efectivitatea accesului la o instanţă, acordat reclamanţilor în cadrul procedurii de constatare. În cauză, prin efectul
art. 11 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, instanţa nu poate verifica conduita autorităţii statale în sensul de a vedea dacă şi-a îndeplinit obligaţiile legale. Este adevărat că, potrivit
art. 11 alin. (2), persoana nemulţumită se poate adresa instanţei pentru neîndeplinirea respectivelor obligaţii, însă, evident, această posibilitate nu poate fi pusă în practică decât după 1 ianuarie 2017. 7. De asemenea, instanţa de judecată arată că, în speţă, petenta a formulat cerere de reconstituire încă din 12 martie 1991, fără a obţine, până în prezent, măcar o soluţie, un răspuns din partea autorităţilor cu privire la cererea sa, darămite reconstituirea dreptului de proprietate. Chiar dacă petenta a avut în toată această perioadă o manifestare minimă, revenind la intervale mari de timp cu solicitări către autoritate, nu este mai puţin adevărat că aceasta din urmă, în speţă comisia de fond funciar, are ca obiect de activitate tocmai analizarea sau soluţionarea cererilor de reconstituire, iar a sancţiona petenta cu respingerea acţiunii ca prematură, deşi autoritatea a stat în pasivitate aproximativ 25 de ani, încalcă raportul rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite de legiuitor şi scopul vizat, petenta suportând o perioadă foarte îndelungată de incertitudine asupra dreptului său. 8. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul apreciază că dispoziţiile
art. 7 şi ale
art. 11 din Legea nr. 165/2013 nu aduc atingere
art. 21 din Constituţie, întrucât, potrivit
art. 11 alin. (2) din aceeaşi lege, persoana care se consideră îndreptăţită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în situaţia neîndeplinirii obligaţiilor în termenul prevăzut la
alin. (1). De asemenea, sub aspectul termenului exagerat de lung, Guvernul consideră că ar fi incidente în cauză şi considerentele ce au stat la baza pronunţării
Deciziei nr. 684 din 26 noiembrie 2014, în care Curtea Constituţională a reţinut că „în condiţiile în care legiuitorul român a încercat să confere eficienţă procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv, stabilirea unui termen bine definit este benefică acestui demers. Cu privire la durata acestui interval, legiuitorul a apreciat în funcţie de situaţia economică financiară a statului român, stabilind o durată realistă, adaptată condiţiilor concrete“. 10. Avocatul Poporului consideră că prevederile
art. 7 şi ale
art. 11 din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale. Acestea nu pun în discuţie, din perspectiva
art. 21 din Constituţie şi a
art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, îngrădirea dreptului părţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru valorificarea drepturilor pretinse şi a intereselor lor legitime ori de a se prevala, în tot cursul litigiului, de toate garanţiile care condiţionează, într-o societate democratică, procesul echitabil. Oricum, obţinerea drepturilor pretinse trebuie realizată în cadrul unui litigiu ce se desfăşoară după anumite reguli prescrise de legiuitor, în temeiul
art. 126 alin. (2) din Constituţie. Totodată, arată că prevederile
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2015 nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale indicate, ci doar stabilesc o dată până la care autorităţile publice cu atribuţii în materie au obligaţia de a soluţiona toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie şi de a elibera titlurile de proprietate. În plus, prin adoptarea unui termen suplimentar, statul este în măsură să asigure un just echilibru între interesele sale şi interesele beneficiarilor legilor privind restituirea proprietăţilor, dacă avem în vedere faptul că situaţia care a determinat amânarea termenelor este temporară. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei