Prin Încheierea din 2 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 12.999/2004, Judecătoria Pitesti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Tatiana Gorgoi în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca textul de lege criticat operează cu notiuni cum ar fi bani, bunuri, foloase necuvenite, utilizarea creditelor sau a subvenţiilor, fără o explicaţie clara a acestora. Or, dacă scopul reglementării este acela de a proteja interesele finanţatorului, ar trebui folosită o sintagma mai ferma şi anume dacă s-a produs o paguba. De asemenea, legea vizează situaţia utilizării unor subvenţii sau a unor credite preferenţiale în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate. Prin urmare, tocmai caracterul de subvenţie califica infracţiunea de corupţie şi o delimiteaza de simpla deturnare de fonduri în cazul în care sunt acordate sume de bani cu dobânzi mai mici sau nerambursabile în scopul dezvoltării anumitor domenii de activitate. De aceea, în absenta vreunui prejudiciu produs finanţatorului, definirea fondurilor acordate ca subvenţii nu justifica o asemenea reglementare în condiţiile în care acestea au fost folosite pentru protejarea ori dezvoltarea anumitor activităţi economice, sociale sau culturale. Judecătoria Pitesti opineaza ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor invocate. Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 45, întrucât norma fundamentală garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică şi libera iniţiativă numai dacă acestea sunt exercitate în condiţiile legii. De asemenea, prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 23 alin. (1) nu au, în opinia Guvernului, incidenţa în cauza. Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu conţin nici o prevedere de natura sa împiedice părţile interesate să se prevaleze, fără nici o ingradire, de toate garanţiile care caracterizează dreptul la un proces echitabil şi nu aduc atingere libertăţii individuale sau principiilor constituţionale care guvernează înfăptuirea justiţiei. Dispoziţiile art. 45 din Legea fundamentală garantează exercitarea liberei iniţiative şi accesul persoanei la o activitate economică în condiţiile legii, iar textul criticat nu face decât sa sanctioneze nerespectarea unor astfel de condiţii legale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile
art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu următorul conţinut: "Sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite: [...]