Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 462D/2013 la Dosarul nr. 363D/2013, care a fost primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei, care solicită admiterea acesteia. Susţine că pentru a se putea emite o ordonanţă de urgenţă trebuie îndeplinite anumite condiţii. În cazul de faţă emiterea ordonanţei de urgenţă nu este motivată de existenţa unui interes public sau a unei situaţii extraordinare, ceea ce este de natură să înfrângă prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (4). De asemenea, la emiterea ordonanţei de urgenţă nu au fost respectate prevederile
Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, ceea ce determină încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. Consilierul juridic Ionela Dina solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că adoptarea ordonanţei de urgenţă s-a bazat pe existenţa unui interes general major şi s-a realizat cu respectarea prevederilor
Legii nr. 24/2000. În continuare, face referire la
Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.007/2012. Consilierul juridic Niculae Constantin Robert solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate formulate, acestea fiind neîntemeiate. În ceea ce priveşte critica referitoare la lipsa avizului Consiliului Economic şi Social, arată că acest aviz trebuie solicitat doar cu privire la politicile în domeniul sănătăţii. Ordonanţa de urgenţă criticată reglementează în alt domeniu, acela al asigurărilor de sănătate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, face referire la
deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.052/2011, nr.
344/2013 şi nr.
263/2013. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: Prin Încheierea din 26 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 7.374/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, precum şi ale ordonanţei de urgenţă în ansamblu, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Novo Nordisk Farma" - S.R.L. într-o cauză având ca obiect anulare act administrativ. Prin Încheierea din 14 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 7.198/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, precum şi ale ordonanţei de urgenţă în ansamblu, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Sermedic" - S.R.L. într-o cauză având ca obiect anulare act administrativ. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia formulează atât critici de neconstituţionalitate extrinsecă, cât şi critici de neconstituţionalitate intrinsecă, după cum urmează: - Prin nerespectarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1), art. 9, art. 30 alin. (1) lit. b), art. 31 alin. (1), art. 34 alin. (5) şi
art. 43 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 (referitoare la faza de elaborare a proiectelor de acte normative, când iniţiatorul trebuie să solicite avizul autorităţilor interesate în aplicarea acestora, în funcţie de obiectul reglementării; la notele de fundamentare şi conţinutul acestora; la preambulul ordonanţelor de urgenţă şi conţinutul acestora) se ajunge implicit la nesocotirea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora, "în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie"; - Ordonanţa de urgenţă criticată nesocoteşte art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât nu sunt justificate existenţa unei situaţii extraordinare şi necesitatea instituirii de urgenţă a măsurilor prevăzute în cuprinsul acesteia. De asemenea, ordonanţa de urgenţă nu cuprinde analiza efectelor ce s-ar produce asupra sistemului de sănătate în cazul neadoptării acestei reglementări, iar motivarea caracterului urgent al emiterii ordonanţei de urgenţă este lacunară; - Având în vedere că obligaţia de a plăti impozite şi taxe este o îndatorire fundamentală prevăzută în art. 56 alin. (1) din Constituţie, iar contribuţia prevăzută de actul legislativ criticat are natura juridică a unei sarcini fiscale, rezultă că
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 contravine prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora "ordonanţele de urgenţă [...] nu pot afecta [...] îndatoririle prevăzute de Constituţie";