----------- *) A se vedea şi Decizia nr. 112 din 9 noiembrie 1994. Antonie Iorgovan - preşedinte Viorel Mihai Ciobanu - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent Completul de judecată, convocat potrivit
art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele: Prin Încheierea din 3 februarie 1994, pronunţată de Curtea de Apel Tirgu Mures în Dosarul nr. 336/1993, Curtea Constituţională a fost sesizată cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
Hotărârii Guvernului nr. 279/1992, invocată de recurentii-contestatori Szentyvanyi Istvan şi Szentyvanyi Olimpia la termenul de judecată din 18 ianuarie 1994. În susţinerea excepţiei, recurentii-contestatori arata ca
Hotărârea Guvernului nr. 279/1992 este neconstitutionala, întrucît prin art. 7^1 al acestei hotărâri este scoasa din competenţa instanţelor judecătoreşti verificarea legalităţii modului de desfăşurare a licitaţiilor pentru spaţiile comerciale, ceea ce echivaleaza cu modificarea unei legi - Codul de procedură civilă - printr-o hotărâre de Guvern. Punctul de vedere al instanţei este ca
Hotărârea Guvernului nr. 279/1992 nu este neconstitutionala, întrucît prin aceasta hotărâre nu s-a modificat Codul de procedură civilă, ci s-a stabilit în competenţa consiliului de administraţie al societăţii organizatoare a licitaţiei soluţionarea contestaţiilor privind modul de organizare şi de desfăşurare a licitaţiei. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile art. 144 din Constituţie şi ale
art. 24 din Legea nr. 47/1992, retine: Articolul 144 din Constituţie, reglementind expres şi limitativ atribuţiile Curţii Constituţionale, prevede la lit. c) competenţa Curţii de a hotărî "asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor". În acelaşi sens este şi
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Din aceste dispoziţii legale rezultă ca soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate privind hotărârile Guvernului nu este de competenţa Curţii Constituţionale, termenul "lege" prevăzut de art. 144 lit. c) din Constituţie având în vedere, exclusiv, actul legislativ adoptat, sub aceasta forma, de Parlament şi promulgat de Preşedintele României. De aceea, controlul legalităţii actelor, normative şi individuale, ale Guvernului, ale ministerelor şi celorlalte autorităţi ale administraţiei publice, centrale sau locale, indiferent de materia la care se referă, este de competenţa instanţelor judecătoreşti, respectiv a secţiilor de contencios administrativ constituite prin
Legea nr. 29/1990. Aceasta concluzie se impune şi atunci când ilegalitatea actului priveşte nerespectarea a insesi legii fundamentale, fiind emis prin exces de putere, adică cu depăşirea limitelor şi a condiţiilor de exercitare a competentei organului emitent şi chiar dacă ilegalitatea unui asemenea act se invoca prin intermediul excepţiei de neconstituţionalitate. Practica Curţii Constituţionale este constanta în acest sens, ea pronunţăndu-se prin Decizia nr. 37 din 6 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 1 septembrie 1993, prin Decizia nr. 5 din 17 ianuarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 10 martie 1994, şi prin Decizia nr. 7 din 16 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 22 martie 1994. Asa fiind, rezolvarea de principiu cuprinsă în aceste decizii îşi menţine valabilitatea şi în ce priveşte soluţionarea excepţiei de faţa, care vizează o hotărâre a Guvernului, deoarece nu au intervenit elemente noi faţă de deciziile anterioare şi, pe cale de consecinţa, Curtea retine ca ea este vadit nefondata în sensul
art. 24 alin. (2) din Lege nr. 47/1992. Urmează ca instanţa judecătorească competenţa să se pronunţe asupra legalităţii hotărârii atacate.