Inapoi la Cautare

DECIZIE 420 /2013


referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 65 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 03.02.2023, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (03.02.2023) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

    Reprezentantul Ministerului Public mai menţionează că prin Decizia nr. 23 din 24 ianuarie 2013 Curtea s-a pronunţat în acelaşi sens mai sus indicat, iar în lipsa unor elemente noi, soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei, pronunţată cu acel prilej, precum şi argumentele care o justifică, se impun a fi menţinute şi în prezenta cauză.

                                    CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

    Prin Încheierea din 5 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 26.685/3/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 65 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Ringier România" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unei decizii de concediere.

    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 65 alin. (2) teza a doua din Codul muncii, potrivit cărora desfiinţarea locului de muncă trebuie să aibă o cauză reală şi serioasă, permit instanţei de judecată să cenzureze oportunitatea (mobilul, motivul) avută în vedere de angajator la aplicarea deciziei manageriale de desfiinţare a postului respectiv, ceea ce reprezintă o încălcare a principiilor economiei de piaţă şi a proprietăţii private, consacrate de art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) şi de art. 136 alin. (5) din Constituţie.

    Prima condiţie impusă de text, aceea ca desfiinţarea postului să fie efectivă, are semnificaţia protejării angajatului de posibilitatea concedierii abuzive, bazate pe desfiinţarea fictivă a postului, veridicitatea desfiinţării putând fi verificată în fapt de către instanţa de judecată.

    A doua condiţie lasă însă cauza desfiinţării postului la aprecierea instanţei, producându-se o ingerinţă în actul de administrare a agentului economic. Economia de piaţă are drept fundamente proprietatea particulară şi interesul personal, fiind condusă prin mecanismele concurenţei, ale cererii şi ofertei, fără intervenţia administrativă a statului. Prin urmare, fiecare societate/întreprindere privată, orientându-se şi în funcţie de propria experienţă pe piaţă, informaţii şi cunoştinţe, sau chiar intuiţie, urmăreşte, prin deciziile luate de organele de conducere, realizarea profitului. Or, o instanţă de judecată nu poate să cenzureze cauza actului de management sau să înlocuiască deciziile obiective, economice şi personale ale conducătorului sau managerului unei societăţi private, fără a încălca dreptul de proprietate privată, cu cele trei atribute: usus, fructus şi abusus. În acest sens, autorul excepţiei arată că intuiţia proprietarului poate să nu întrunească, aparent, exigenţele unei cauze "reale şi serioase" şi nici nu poate fi dovedită, aşa cum cere textul legal criticat, însă practica a demonstrat, în unele cazuri, că a fost soluţia ce a salvat o societate de la pierderi sau chiar faliment.

    Mai semnalează autorul excepţiei faptul că practica judiciară nu este constantă în această materie: unele instanţe de judecată au dispus chiar efectuarea de expertize pentru a verifica existenţa pierderilor ce au determinat desfiinţarea postului, după cum alte instanţe au apreciat că nu există temei legal care să îl oblige pe angajator să insereze în decizia de concediere motivul economic, tehnic sau financiar care a determinat reorganizarea unităţii.

    În consecinţă, se apreciază că prima condiţie prevăzută de art. 65 alin. (2), potrivit căreia "desfiinţarea trebuie să fie efectivă", este suficientă pentru realizarea intenţiei legiuitorului de protejare a salariatului. Suplimentarea caracterului efectiv al desfiinţării postului cu a doua condiţie, constând în necesitatea existenţei unei cauze reale şi serioase a acestei operaţiuni, transformă instanţa de judecată în manager al societăţii comerciale private şi depăşeşte, prin urmare, limitele stabilite de art. 135 şi art. 136 din Constituţie.

    Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

    Se arată că angajatorul, în calitatea sa de subiect de drept, beneficiază de protecţia oferită de dispoziţiile constituţionale ale art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) şi ale art. 136 alin. (5), invocate în motivarea excepţiei, iar în speţă, acesta şi-a exercitat, în concret, libera iniţiativă şi dreptul său de proprietate asupra bunurilor din patrimoniu prin încheierea unui contract individual de muncă. Acesta nu este însă un act de administrare unilateral al angajatorului, ci o convenţie bilaterală, exprimând manifestarea acordului de voinţă al celor două părţi contractuale, angajator şi salariat. Astfel, interesul legitim legat de stabilitatea raporturilor de muncă şi de ocrotirea bunei credinţe impune ca exerciţiul dreptului angajatorului de a pune capăt contractului individual de muncă să nu fie arbitrar.

    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

    Guvernul, exprimându-şi punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate, consideră că aceasta este neîntemeiată.

    Textul legal criticat stabileşte condiţiile în care angajatorul poate dispune concedierea salariatului din motive ce nu îi sunt imputabile acestuia. Astfel cum a reţinut şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie, condiţionarea desfiinţării locului de muncă de existenţa unei cauze reale şi serioase reprezintă o garanţie menită să preîntâmpine o atitudine abuzivă a angajatorului faţă de salariat, în scopul asigurării unui echilibru de forţe între cele două părţi contractuale. Totodată, textul de lege criticat nu urmăreşte limitarea libertăţii angajatorului de a dispune cu privire la modul de administrare a activităţii economice, ci reprezintă, în realitate, o expresie a prevederilor art. 57 din Constituţie, potrivit cărora "Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi."

    Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 65 alin. (2) din Codul muncii sunt constituţionale.

<   1   2   3   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda iLegis
Testeaza iLegis
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic