┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 27 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, excepţie ridicată de Societatea Eco NRG - S.R.L. din Ostroveni, judeţul Dolj, în Dosarul nr. 3.311/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.612D/2017. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei, domnul avocat Alexandru Oană, cu delegaţie la dosar, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă că, la dosar, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia generală de control, antifraudă şi inspecţii a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepţiei, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată, precum şi hotărârile pronunţate ulterior în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. S-a ataşat, de asemenea, jurisprudenţă de la Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă principiul legalităţii sub aspectul condiţiilor de claritate, precizie şi previzibilitate, deoarece reglementează posibilitatea aplicării unor măsuri administrative care au ca efect restrângerea unor drepturi prin analogie cu alte măsuri administrative care sunt reglementate expres în
anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011. Aplicarea prin analogie a unor măsuri care nu sunt definite nici în cuprinsul
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 şi nici al anexei la aceasta aduce atingere
art. 1 alin. (5) din Constituţie sub aspectul condiţiilor de claritate şi previzibilitate ale legii. Se face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv la
deciziile nr. 430 din 24 octombrie 2013 şi
nr. 447 din 29 octombrie 2013, subliniindu-se că exigenţele de calitate şi previzibilitate sunt aplicabile inclusiv puterii executive. Prin
art. 10 din Codul civil este interzisă, în cazul legilor, aplicarea analogiei. 5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate prin raportare la
art. 1 alin. (4) şi
art. 61 din Constituţie, deoarece autoritatea competentă în gestionarea fondurilor europene, care prin prisma atribuţiilor poate fi calificată drept autoritate administrativă - făcând parte, aşadar, din puterea executivă -, stabileşte abateri şi sancţiuni aferente acestora de la norme juridice ce ţin de domeniul legii organice, astfel cum sunt cele ale
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, încălcându-se astfel atribuţiile puterii legiuitoare originare - Parlamentul sau delegate - Guvernul. Delegarea unor atribuţii care aparţin legiuitorului către o autoritate administrativă reprezintă o încălcare a principiului separaţiei puterilor în stat. Referitor la încălcarea
art. 1 alin. (5) din Constituţie se observă că destinatarii normei sunt puşi în imposibilitate de a cunoaşte în ce constă întinderea obligaţiilor care le revin, care este limita ce nu trebuie depăşită şi care sunt consecinţele încălcării. Totul este lăsat la latitudinea organului constatator, care nu este definit clar de textul de lege criticat, acesta reglementând generic cu privire la „autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene“, care poate diferi de la caz la caz. Sunt încălcate şi prevederile
art. 21 din Constituţie, deoarece, chiar dacă este permis accesul la instanţă, judecătorul nu poate efectua un control eficace de legalitate şi temeinicie a măsurii dispuse atât timp cât nu are la dispoziţie pârghiile necesare aplicării şi interpretării legii. Acesta nu are un text sancţionator la care să se raporteze pentru a aprecia asupra problemelor supuse judecăţii. Constatarea autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene nu poate ţine loc de normă incriminatoare. Se poate pune şi problema calităţii procesuale pasive, reclamantul trebuind să ştie clar pe cine va chema în judecată. Sunt încălcate şi dispoziţiile
art. 44 din Constituţie, deoarece respectarea dreptului de proprietate priveşte orice fel de drepturi patrimoniale. În baza contractului de finanţare societatea dobândeşte un drept de creanţă, iar sancţiunea aplicată este una cu consecinţe patrimoniale şi constă în afectarea acelui drept de creanţă prin aplicarea unei corecţii financiare.
Art. 53 din Constituţie nu este aplicabil. Limitarea prin lege a dreptului de proprietate se face în temeiul
art. 44 alin. (1) din Constituţie şi nu este consecinţa directă a aplicării legii, ci intervine în urma analogiei făcute de autoritatea competentă.