CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 19 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 3.390/236/2013, Judecătoria Giurgiu a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 221^3 alin. (3) lit. a) cu referire la
art. 221^3 alin. (2) lit. ş) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. 6. Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială "Agripina Prosper Impex" - S.R.L. din comuna Izvoarele, judeţul Giurgiu, într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de dispoziţiile legale criticate. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea excepţiei arată, în esenţă, că sancţiunea prevăzută de lege pentru lipsa atestatului pentru vânzarea de produse energetice este disproporţionată, având în vedere că şi-a plătit toate taxele şi impozitele la timp. Autoarea mai arată că în urma acestei sancţiuni se află în situaţia de a intra în insolvenţă. De asemenea se arată că statul român a încasat de la ea toate taxele pentru această operaţiune, respectiv taxă pe valoare adăugată, impozit, cheltuieli cu manopera (salarii, impozit pe salarii, cote privind asigurările sociale, ajutor şomaj etc.) şi cheltuielile de transport. 8. Judecătoria Giurgiu şi-a exprimat opinia potrivit căreia excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa arată că nu se poate susţine că unei persoane juridice de drept privat, care desfăşoară activitatea de comercializare a produselor energetice în sistem en detail sau angro în condiţiile legii îi este îngrădit accesul la activitatea economică, deoarece statul are obligaţia să respecte acest drept, iar nu obligaţia de a menţine în viaţa economică o societate comercială, prin eforturi publice, atâta vreme cât aceasta nesocoteşte dispoziţiile legale. În mod similar, desfăşurarea activităţii economice nu se poate face decât cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege, astfel încât sancţionarea abaterilor de la prevederile legale nu poate primi semnificaţia unei restrângeri nejustificate a acestei activităţi. 9. Instanţa arată că, în legătură cu acest aspect, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin
Decizia nr. 99 din 1 februarie 2011. Astfel, libertatea economică nu apare ca un drept absolut al persoanei, ci este condiţionată de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generate. Altfel spus, libertatea economică nu se poate manifesta decât în limitele impuse de asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor. În ceea ce priveşte problema confiscării sumelor rezultate din desfăşurarea unor activităţi de comercializare fără respectarea obligaţiilor legale, prin
Decizia nr. 1.230 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, Curtea Constituţională a reţinut, făcând referire la jurisprudenţa sa, că proprietatea privată poate face obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârşirea unor infracţiuni ori contravenţii; potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (8) teza întâi din Constituţie, "Averea dobândită licit nu poate fi confiscată", ceea ce presupune per a contrario că poate fi confiscată averea dobândită în mod ilicit şi, deci, este posibilă instituirea unor sancţiuni pentru ipoteza în care desfăşurarea activităţii de comercializare a unor produse de către operatorii economici contravine legii. Sumele rezultate din vânzarea produselor se confiscă pe toată perioada cât activitatea de comercializare s-a desfăşurat fără respectarea condiţiilor de atestare, deci în afara legii. 10. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 221^3 alin. (3) lit. a) cu referire la
art. 221^3 alin. (2) lit. ş) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Prevederile legale criticate au următorul conţinut: - Art. 221^3 alin. (2) lit. ş): "(2) Următoarele fapte constituie contravenţii: [...] ş) desfăşurarea activităţilor de comercializare în sistem angro şi/sau en detail a produselor energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat - cu nerespectarea obligaţiilor prevăzute în acest sens în prezentul titlu."; - Art. 221^3 alin. (3) lit. a): "(3) Contravenţiile prevăzute la alin. (2) se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum şi cu: a) confiscarea produselor, iar în situaţia când acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în cazurile prevăzute la lit. a), b), c), e), i), j), k), l), m), n), o), r), s), ş), t), ţ), u) şi w);".