Augustin Zegrean - preşedinte Valer Dorneanu - judecător Toni Greblă - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ştefan Minea - judecător Daniel Marius Morar - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 228 alin. 6 teza a patra şi art. 245 alin. 1 lit. c^1) din Codul de procedură penală din 1968, excepţie ridicată de Fin.Co.Ge.Ro SpA din Italia în Dosarul nr. 1.622/118/2012 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 206D/2014. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Ionel Haşoti din cadrul Baroului Constanţa, cu delegaţie la dosar, şi lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Municipiul Constanţa a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care pune concluzii de admitere a acesteia. În acest sens reiterează cererea sa de a se analiza excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 228 alin. 6 teza a patra şi art. 245 alin. 1 lit. c^1) din Codul de procedură penală din 1968 în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin
Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2011. De asemenea, apreciază că prevederile legale sunt neconstituţionale, deoarece nu se face niciun fel de distincţie cu privire la temeiurile ce au stat la baza pronunţării soluţiei de netrimitere în judecată. În realitate, obligaţia Ministerului Public de a sesiza instanţa civilă competentă cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris nu corespunde niciunui interes public, câtă vreme încadrarea acestei stări de fapt în sintagma "şi în alte cazuri expres prevăzute de lege" stabilită de fostul art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu are caracter temporar. Lipsa de temporalitate este de natură să afecteze principiul securităţii raporturilor juridice civile, întrucât procurorul poate oricând introduce o acţiune de defăimare a unui act civil.