având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:    4. Prin Încheierea din 17 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.836/265/2012/a1, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2, art. 4, art. 6-9, art. 12, art. 14 şi
art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.    5. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Genel International" - S.R.L. din comuna Rebra, judeţul Bistriţa-Năsăud, într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare formulate împotriva încheierii civile prin care s-a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar.    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate îngrădesc dreptul unei persoane juridice, ca parte într-un proces, de a fi asistată de un apărător desemnat din oficiu, având în vedere că aceasta se află în imposibilitate de a plăti onorariul unui avocat datorită popririi conturilor de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. De asemenea, apreciază că
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 a fost emisă fără a exista o situaţie extraordinară şi împotriva legii de abilitate a Guvernului de a emite ordonanţe.    7. Judecătoria Suceava consideră că dispoziţiile legale criticate sunt conforme cu prevederile Legii fundamentale. Astfel, instanţa apreciază că dreptul la apărare prevăzut la art. 24 alin. (2) din Constituţie se exercită de părţile procesului civil în condiţiile şi în limitele prevăzute de lege referitoare la reprezentarea şi asistarea persoanelor fizice şi a persoanelor juridice. De asemenea, susţine că asistenţa judiciară din oficiu a fost reglementată de către legiuitor ca un mijloc de sprijin al persoanelor fizice cu o situaţie materială precară, dar care nu vizează şi persoanele juridice care se confruntă cu probleme financiare.    8. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.                               CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1, art. 2, art. 4, art. 6-9, art. 12, art. 14 şi
art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, având următorul conţinut:    - Art. 1: "Ajutorul public judiciar reprezintă acea formă de asistenţă acordată de stat care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii.";    - Art. 2: "(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă este aplicabilă în toate cazurile în care se solicită ajutor public judiciar în faţa instanţelor judecătoreşti sau a altor autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale române de către orice persoană fizică având domiciliul sau reşedinţa obişnuită în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene.    (2) Pentru a determina dacă solicitantul are domiciliul pe teritoriul României se aplică legea română. În cazul în care solicitantul nu are domiciliul pe teritoriul României, pentru a se stabili dacă acesta are domiciliul pe teritoriul unui alt stat membru se aplică legea statului membru în cauză.    (3) Stabilirea domiciliului sau a reşedinţei obişnuite se determină în funcţie de data depunerii cererii de ajutor public judiciar.";