CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile
art. 185 alin. (3^1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, introdus prin
art. I pct. 94 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2004 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 793 din 27 august 2004, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 494/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.092 din 24 noiembrie 2004. Textul criticat are următorul cuprins: - Art. 185 alin. (3^1) lit. b): "(3^1) La propunerea organelor de control, autoritatea fiscală competentă suspendă autorizaţia pentru un antrepozit fiscal astfel: [...] b) până la soluţionarea definitivă a cauzei penale în cazul în care a fost făcută o sesizare penală referitoare la faptele incriminate ca infracţiuni la regimul produselor accizabile." Autorii excepţiei consideră că aceste dispoziţii aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (11) privitoare la prezumţia de nevinovăţie, art. 45 referitor la libertatea economică şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: Prevederile legale criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile
art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 154 din 23 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 9 martie 2006, Curtea a reţinut, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată deoarece "prezumţia de nevinovăţie este un principiu ce guvernează procesul penal, fără a se aplică şi procedurii contenciosului fiscal". Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 185 alin. (3^1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în raport cu prevederile constituţionale ale art. 45 şi 53, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reţinută, pentru următoarele considerente: Pentru eliberarea unei autorizaţii de antrepozit fiscal, antrepozitarul trebuie să îndeplinească mai multe condiţii, printre care şi cele prevăzute de art. 180 lit. d): "în cazul unei persoane fizice [...] aceasta să nu fi fost condamnată în mod definitiv pentru evaziune fiscală, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, în România sau în oricare din statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani" şi "e) în cazul unei persoane juridice [...] administratorii acestor persoane juridice să nu fi fost condamnaţi în mod definitiv pentru evaziune fiscală, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, în România sau în oricare din statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani". Totodată, potrivit art. 184 alin. (1) din Codul fiscal "autorizaţiile sunt emise numai pentru antrepozitarii autorizaţi numiţi şi nu sunt transferabile". Aşa fiind, Curtea constată că intenţia legiuitorului a fost eliminarea oricărui risc în ceea ce priveşte regimul de antrepozitare a produselor accizabile, inclusiv a riscurilor ce ar rezultă ca urmare a săvârşirii unor fapte penale de către antrepozitar.