Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că susţinerile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:    Termenul de o lună, în care se poate formula cerere de revizuire împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţa de recurs după evocarea fondului, este socotit de la momentul pronunţării respectivei hotărâri, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoştinţă de motivele hotărârii atacate, iar acest fapt nu este de natură a încălca sau restrânge nici un drept procesual al părţii.    Astfel, de principiu, hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu este criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunţării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţa de judecată la data pronunţării. De aceea, formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate şi, pentru aceleaşi raţiuni, nu îngrădesc dreptul la apărare sau liberul acces la justiţie al revizuentului.    Mai mult, prin
Decizia nr. 235 din 5 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 31 iulie 2003, Curtea a reţinut că insuficienta diligenţă, nepriceperea sau lipsa de solicitudine a personalului instanţei, din cauza căruia persoana interesată nu a putut intră în posesia hotărârii atacate în interiorul termenului de revizuire, reprezintă situaţii de fapt care nu pot fi imputabile reglementării criticate. Obligaţia părţilor de a-şi exercită drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ                                În numele legii                                    DECIDE:    Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mariana Georgeta Şerban, Speranţa Stratulat şi Eugraf Stratulat în Dosarul nr. 712/2005 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă.    Definitivă şi general obligatorie.    Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 mai 2006.                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,                           prof. univ. dr. IOAN VIDA                              Magistrat-asistent,                           Mădălina Ştefania Diaconu