Augustin Zegrean - preşedinte Valer Dorneanu - judecător Toni Greblă - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ştefan Minea - judecător Daniel Marius Morar - judecător Mona-Maria Pivniceru - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, cu referire la art. II
art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea
art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Silviu Florin Lazăr în Dosarul nr. 6.179/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 13D/2014. 2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, Silviu Florin Lazăr. Lipseşte cealaltă parte, Guvernul României, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus la dosar completări cu privire la excepţia de neconstituţionalitate şi precizări în sensul că, în invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, din eroare s-a referit la
art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2013, în loc de
art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013. De asemenea, autorul excepţiei a depus la dosar o serie de extrase din mass-media. 4. Având cuvântul, autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia. În acest sens, susţine că, prin deciziile anterioare pronunţate de Curtea Constituţională, nu s-a analizat discriminarea pe criteriul vârstei între cei care primeau indemnizaţia de revoluţionar. De asemenea, consideră că nu există raţiune pentru adoptarea
Ordonanţei Guvernului nr. 29/2013, nefiind precizat impactul pe care îl au dispoziţiile acesteia asupra produsului intern brut. Or, instanţelor judecătoreşti le revine sarcina de a aplica direct dreptul Uniunii Europene. Pe de altă parte, susţine că indemnizaţia reparatorie prevăzută de
Legea nr. 341/2004 este un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar dispoziţiile criticate încalcă prevederile menţionate, întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele necesare pentru privarea de proprietate, şi anume dispoziţiile criticate nu răspund unui interes public legitim, neexistând documente pentru încălcarea securităţii naţionale prin depăşirea deficitului bugetar de 3% şi nu păstrează raportul de proporţionalitate, deoarece suspendarea plăţii indemnizaţiei şi în anul 2014 constituie o încălcare a justului echilibru între scopul urmărit şi mijloacele lui de realizare. De asemenea, consideră că temporaritatea măsurii nu poate justifica acest echilibru şi că cei îndreptăţiţi la plata indemnizaţiei sunt lipsiţi de o speranţă legitimă.