Prin Încheierea din 16 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 7.623/C/2005, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 18, 19 şi 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, precum şi ale
art. 4 şi 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.039/2003 privind stabilirea cerinţelor referitoare la etichetarea şi eficienţa energetică a aparatelor frigorifice de uz casnic pentru introducerea lor pe piaţă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Alchimia Impex" - S.R.L. din Reşiţa într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva sentinţei prin care a fost respinsă o plângere împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de
art. 46 lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992, coroborate cu prevederile art. 18-20 din aceeaşi ordonanţă. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 45 şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) şi b). În dezvoltarea motivelor excepţiei, se arată că
Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992, în ansamblu, încalcă libertatea comerţului, ignorând calitatea consumatorului de parte activă a raportului comercial, reducându-l astfel la rolul de "simplu spectator la războiul dintre stat şi comerciant". În consecinţă, se apreciază că textele criticate limitează posibilitatea societăţii în cauză de a se apăra şi de a aduce dovezi împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. Tribunalul Caraş-Severin - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestei opinii, se arată că actele normative invocate nu intră în categoria celor supuse controlului de constituţionalitate pe cale de excepţie şi nici soluţionarea cauzei nu depinde de acestea. Totodată, se mai apreciază că motivele de neconstituţionalitate invocate sunt probleme de fond şi de aplicare a actelor normative criticate. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost invocat, îl constituie dispoziţiile
art. 18, 19 şi 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 23 martie 1994, precum şi cele ale
art. 4 şi 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.039/2003 privind stabilirea cerinţelor referitoare la etichetarea şi eficienţa energetică a aparatelor frigorifice de uz casnic pentru introducerea lor pe piaţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 10 septembrie 2003. Curtea observă că, deşi, în mod formal, autorul excepţiei nu invocă, în mod expres, decât neconstituţionalitatea dispoziţiilor sus amintite, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, acesta contestă şi constituţionalitatea
Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992, în ansamblu. Dispoziţiile legale criticate punctual au următorul cuprins: -
Art. 18 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992: "Consumatorii au dreptul de a fi informaţi, în mod complet, corect şi precis, asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite de către agenţii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere raţională, în conformitate cu interesele lor, între produsele şi serviciile oferite şi să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinaţiei acestora, în deplină securitate."; -
Art. 19 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992: "Informarea consumatorilor despre produsele şi serviciile oferite se realizează, în mod obligatoriu, prin elemente de identificare şi caracterizare ale acestora, care se înscriu la vedere, după caz, pe produs, etichetă, ambalaj de vânzare sau în cartea tehnică, instrucţiunile de folosire ori altele asemenea, ce însoţesc produsul sau serviciul, în funcţie de natura acestuia.";