Inapoi la Cautare

DECIZIE 299 /2006


referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 04.10.2022, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (04.10.2022) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC


    Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

    Critica de neconstituţionalitate constă, în esenţă, în susţinerea că dispoziţiile art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003, care stabilesc că impozitul pe terenurile proprietate privată a statului şi unităţilor administrativ-teritoriale este în sarcina concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, aduc atingere principiilor constituţionale ale ocrotirii şi garantării proprietăţii private în mod egal de lege, indiferent de titular, precum şi principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale. Totodată, pe cale de consecinţă, se apreciază că sunt încălcate şi prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3), ale art. 15 alin. (1) şi ale art. 16 alin. (2).

    Curtea reţine că în jurisprudenţa sa au mai fost situaţii în care instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat asupra modului de stabilire a impozitelor şi taxelor, precum şi a acordării de scutiri de la plata acestora.

    Curtea a stabilit, de principiu, că autorităţile publice - creditori bugetari - pot fi scutite de la plata unor impozite sau taxe, întrucât pentru a putea funcţiona sunt finanţate de la bugetul de stat, "iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel că ar fi absurd ca autorităţile în cauză să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiaşi buget". În acest sens a statuat Curtea, de exemplu, prin Decizia nr. 373 din 2 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 13 noiembrie 2003.

    În cauza de faţă, având în vedere cele de mai sus, Curtea reţine că scutirea, prin textul de lege criticat, de la plata impozitului pe teren a proprietăţii publice sau private a statului nu contravine prevederilor art. 44 alin. (2) şi nici ale art. 56 alin. (2) din Constituţie.

    Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 3 din 6 ianuarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 8 iunie 1994, a reţinut că "fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni". Totodată, prin Decizia nr. 252 din 28 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2002, Curtea a constatat că din dispoziţiile constituţionale ale art. 56 alin. (2) şi ale art. 138 alin. (1) "rezultă dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili impozite datorate bugetului de stat, precum şi cuantumul acestora. De aceea, numai legiuitorul poate acorda anumite scutiri sau reduceri de impozite în favoarea anumitor categorii de contribuabili şi în anumite perioade de timp, în funcţie de situaţiile conjuncturale, dar, evident, şi în raport cu situaţia economico-financiară a ţării în perioadele respective".

    Faţă de jurisprudenţa menţionată, Curtea constată că plata impozitului pe teren în cazul terenurilor proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, de către concesionari, locatari, titulari ai dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, nu este de natură a încălca prevederile art. 56 alin. (2) din Constituţie. Legiuitorul este liber să stabilească impozite, în măsura în care acestea sunt proporţionale, rezonabile şi echitabile, condiţie îndeplinită în cazul de faţă. Aceasta, cu atât mai mult cu cât concesionarea, închirierea, ca şi darea în administrare şi în folosinţă a terenurilor se fac în general pe termen foarte lung, prin convenţii/acte intervenite între părţile interesate.

    În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei, că pentru terenul concesionat ori închiriat concesionarul şi locatarul plătesc şi redevenţă/chirie etc., Curtea constată că aceasta nu are relevanţă sub raportul constituţionalităţii textului criticat, fiind o problemă care priveşte exclusiv părţile contractului de concesiune sau de închiriere, precum şi clauzele lui, iar nu o problemă de ocrotire inegală a dreptului de proprietate privată. Ocrotirea proprietăţii private nu se realizează prin regimul de impozitare, ci prin alte instrumente juridice.

    De altfel, Curtea constată că prevederile art. 1 paragraful 2 al Protocolului adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale stabilesc că dispoziţiile privind protecţia proprietăţii nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea folosinţei bunurilor conform interesului general şi pentru a asigura plata impozitelor.

    În ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea reţine că textul criticat se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor care se află în situaţiile prevăzute de ipoteza normei respective. Pe de altă parte, principiul egalităţii în drepturi înscris în Constituţie priveşte egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără a institui egalitatea între cetăţeni şi autorităţile publice sau între cetăţeni şi stat sau unităţile administrativ-teritoriale, ca persoane juridice de drept public.

    Referitor la invocarea încălcării dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi ale art. 15 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că stabilirea prin lege a obligaţiei plăţii impozitului pe teren pentru subiectele prevăzute nu numai că nu încalcă, ci, dimpotrivă, este perfect compatibil cu textele constituţionale invocate.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

                                În numele legii

                                    DECIDE:
<   2   3   4   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda iLegis
Testeaza iLegis
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic