având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 8. Prin Încheierea din 3 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.805/337/2015, Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Ovidiu Arion Bălan-Pop cu ocazia soluţionării apelului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 79 din 15 aprilie 2016, pronunţată de Judecătoria Zalău în Dosarul nr. 5.805/337/2015, prin care autorul excepţiei a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe şi furt în scop de folosinţă. Infracţiunile pentru care autorul excepţiei a fost trimis în judecată au fost comise în perioada termenului de încercare, fiind anterior condamnat la pedeapsa închisorii, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru o infracţiune comisă sub incidenţa
Codului penal din 1969. 9. Prin Încheierea penală nr. 171 din 21 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.941/265/2014/a2, Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Petru Mureşan cu ocazia soluţionării apelului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 74 din 24 februarie 2016, pronunţată de Judecătoria Năsăud în Dosarul nr. 1.351/866/2015, prin care autorul excepţiei a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe. Inculpatul, autor al excepţiei, este recidivist postcondamnatoriu, având o condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. 10. Prin Decizia penală nr. 18 din 19 ianuarie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 43.730/245/2014, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Andrei Nicuşor Hirsch cu ocazia soluţionării apelului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 614 din 7 martie 2016, pronunţată de Judecătoria Iaşi, prin care autorul excepţiei a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prin aceeaşi sentinţă fiind revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată anterior de Judecătoria Iaşi prin Sentinţa penală nr. 2.550 din 24 septembrie 2010. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul din Dosarul Curţii nr. 2.742D/2016 susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate permit instanţelor de judecată, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispoziţiile
art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969, privitoare la revocarea în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, cu cele ale
actualului Cod penal, cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 1 alin. (4) şi
art. 61 alin. (1), întrucât, prin combinarea dispoziţiilor penale din mai multe legi succesive se creează, pe cale judiciară, o a treia lege (lex tertia). Invocă
Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014. 12. Autorul excepţiei din Dosarul Curţii nr. 232D/2017 susţine, în esenţă, că motivele de neconstituţionalitate privesc situaţia de discriminare pozitivă de care se bucură persoanele care au „beneficiat“ de o condamnare anterioară la o pedeapsă a închisorii cu aplicarea suspendării sub supraveghere a executării, comparativ cu un recidivist postcondamnatoriu condamnat la pedeapsa închisorii cu aplicarea suspendării condiţionate a executării, în condiţiile săvârşirii unei noi infracţiuni, în termenul de încercare, pentru care textul sancţionator prevede alternativa pedepsei amenzii. Susţine că, în condiţiile aplicării unei pedepse cu amenda, prevederile
art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 aduc atingere inclusiv principiului aplicării globale a legii penale mai favorabile, consfinţit prin
Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014, impunând, în speţă, aplicarea legii defavorabile -
Codul penal din 1969 - după ce la stabilirea pedepsei s-ar aplica legea mai favorabilă -
noul Cod penal.