La apelul nominal răspund personal autorii excepţiei, prezentându-se şi domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză. Se constată lipsa părţii Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Autorii excepţiei şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea. Curtea, în temeiul art. 14 şi al
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 1.377D/2007, nr. 1.378D/2007 şi nr. 1.420D/2007 la Dosarul nr. 1.235D/2007, care a fost primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorilor excepţiei. Aceştia solicită admiterea excepţiei aşa cum au formulat-o în faţa instanţei de judecată. Zheng Xiaofang şi Jiang Lujun precizează că, după venirea în România, au investit sume mari de bani în desfăşurarea unor activităţi comerciale, or, textele de lege criticate nu le protejează investiţiile. Ye Jinkui şi Chen Lincong arată că întoarcerea lor în China ar avea drept consecinţă destrămarea familiilor lor, ale căror membri se află în România. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că nu este nesocotit nici principiul neretroactivităţii legii şi nici dreptul la un proces echitabil, invocate de autori în motivarea scrisă a excepţiei. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin Decizia nr. 2.795 din 31 mai 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.967/2/2006, şi prin încheierile din 27 iunie 2007, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. 8.456/2/2006, nr. 10.002/2/2006 şi nr. 9.518/2/2006, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, coroborate cu dispoziţiile art. 55 alin. (1), (2), (3) şi alin. (5) teza a doua din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, şi, respectiv, a prevederilor
art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, coroborate cu dispoziţiile
art. 98 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002. Excepţia a fost ridicată de Zheng Xiaofang, Jiang Lujun, Ye Jinkui şi, respectiv, Chen Lincong în cauze civile având ca obiect anularea unor dispoziţii de părăsire a teritoriului României şi a unor plângeri formulate împotriva refuzului Oficiului Român pentru Imigrări de a acorda regimul tolerării şederii pe teritoriul României. În motivările excepţiei, având un conţinut similar, se susţine că dispoziţiile
art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007 sunt neconstituţionale, întrucât, prin coroborarea, pe de o parte, cu dispoziţiile
art. 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, iar pe de altă parte, cu cele ale art. 98 alin. (3) din aceeaşi ordonanţă, au caracter retroactiv şi încalcă dreptul la un proces echitabil. Aceasta, deoarece impun îndeplinirea, la data soluţionării cererii de prelungire a dreptului de şedere, a unor condiţii mult mai restrictive decât cele care era necesar să fie îndeplinite la data depunerii cererii, respectiv conduc la respingerea, ca tardiv introdusă, a contestaţiei împotriva refuzului acordării tolerării, cu consecinţa neexaminării fondului. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Precizează că prevederile
art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007 "cuprind soluţii legislative pentru situaţii tranzitorii, în cazul în care prin noua reglementare sunt afectate raporturi sau situaţii juridice născute sub vechea reglementare, dar care nu şi-au produs în întregime efectele până la data intrării în vigoare a noii reglementări". Apreciază că acestea constituie "o măsură menită să asigure stabilitatea raporturilor juridice născute în aplicarea legii vechi, neputându-se susţine că ar aduce atingere prevederilor cuprinse în art. 15 alin. (2) din Constituţie". Mai arată că, în opinia sa, prevederile
art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007 "nu sunt de natură să încalce prevederile constituţionale care statuează principiul liberului acces la justiţie". Avocatul Poporului consideră că prevederile
art. II din Legea nr. 56/2007 nu conţin nicio dispoziţie cu caracter retroactiv şi nici nu încalcă dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Arată că textele de lege criticate nu împiedică părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează, într-o societate democratică, procesul echitabil. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.