*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 125 din 16 noiembrie 1994. Viorel Mihai Ciobanu - preşedinte Mihail Constantinescu - judecător Antonie Iorgovan - judecător Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor
art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele: Prin Încheierea nr. 29 aprilie 1993 a Tribunalului Municipiului Bucureşti, Secţia a III-a civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a
Decretului nr. 224/1951 privitor la urmărirea imobiliară pentru realizarea creanţelor statului, invocată de Cosmoiu Victoria şi Marculescu Elena în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 1250/1992 al acestui tribunal. Aceeaşi excepţie a fost ridicată şi în Dosarul nr. 2966/1992 al Tribunalului Municipiului Bucureşti, Secţia a III-a civilă. Ea a fost invocată de aceleaşi părţi, iar încheierea de sesizare este tot din data de 29 aprilie 1993. În motivarea excepţiei, potrivit memoriilor alăturate celor două încheieri de sesizare a Curţii Constituţionale, se menţionează, în esenta, ca
Decretul nr. 224/1951 este neconstitutional, atât în raport cu prevederile constituţionale în vigoare la data când a fost emis, cît şi cu cele ale actualei Constituţii. Întrucît cele doua excepţii invocate formează obiectul unor dosare distincte ale Curţii Constituţionale, numerele 32 C/1993 şi 33 C/1993, deşi ambele excepţii vizează neconstituţionalitatea aceluiaşi act normativ -
Decretul nr. 224/1951 -, au fost invocate de aceleaşi părţi şi în faţa aceleiaşi instanţe. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,luând act de identitatea acestor excepţii, dispune conexarea dosarelor şi, analizînd susţinerile părţilor, precum şi având în vedere prevederile
Decretului nr. 224/1951 şi ale
Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Decretul nr. 224/1951, a cărui neconstituţionalitate se invoca, a fost expres abrogat prin
art. 57 din Decretul nr. 221/1960, republicat. Întrucît controlul de constituţionalitate a legii nu poate privi decît legile în vigoare, scopul sau fiind acela de a împiedica aplicarea lor dacă sunt contrare Constituţiei, de principiu nu se poate pune problema exercitării acestui control asupra unei legi abrogate, cum este
Decretul nr. 224/1951. Din acelaşi motiv este exclusa şi incidenţa art. 150 alin. (1) din Constituţie, prin care legile anterioare acesteia sunt abrogate în măsura în care vin în conflict cu prevederile sale, un text abrogat deja nemaiputind fi abrogat a doua oara.