CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 14 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 7.233/CA/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 2 alin. (1) lit. a), l) şi p) din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Consiliul General al Municipiului Bucureşti într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui act administrativ normativ. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi ale art. 52 alin. (1). Autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Constituţie au rezervat acţiunea în contencios administrativ numai persoanei vătămate într-un drept sau interes legitim al său, iar vătămarea unui interes legitim public reprezintă o atingere adusă unei colectivităţi şi nu unei persoane determinate. De altfel, în acelaşi sens sunt invocate şi prevederile art. 21 alin. (1) din Constituţie, care garantează accesul liber la justiţie al oricărei persoane pentru a-şi apăra drepturile, interesele şi libertăţile sale legitime. În consecinţă, se apreciază că textul de lege criticat, aplicându-se şi în ipoteza vătămării unor interese legitime publice, este neconstituţional. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale, încălcând prevederile art. 21 alin. (1) şi ale art. 52 alin. (1) din Constituţie, în măsura în care se interpretează că reclamantul este scutit de justificarea unui interes personal, direct şi actual pentru promovarea acţiunii, atunci când invocă lezarea unui interes public. Totodată, se apreciază că celelalte dispoziţii legale criticate cuprind simple definiţii care nu aduc atingere textelor constituţionale invocate. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că intenţia legiuitorului constituant a fost aceea de a nu limita exerciţiul drepturilor şi al libertăţilor fundamentale decât în condiţiile art. 53 din Constituţie. Totodată, Guvernul consideră că exercitarea în colectiv a unor drepturi sau interese nu exclude faptul că dreptul sau interesul respectiv este recunoscut fiecăruia dintre membrii unei colectivităţi. Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate asigură atât ocrotirea interesului public, cât şi respectarea interesului privat al persoanei ale cărei drepturi, libertăţi sau interese legitime au fost vătămate. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere textelor constituţionale invocate. Totodată, în acest sens sunt indicate deciziile Curţii Constituţionale nr. 39 din 27 ianuarie 2005 şi nr. 188 din 27 aprilie 2004. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: