Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecăţii, deoarece nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 11 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 52/121/2006, Curtea de Apel Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi fluvială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 1^1 lit. c) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a art. 56 din Codul comercial, excepţie ridicată de Tincuţa Habib Sabău. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că operaţia imobiliară efectuată de un comerciant împreună cu un necomerciant, în speţă vânzarea unei clădiri care este destinată unui magazin, nu poate fi calificată ca fiind o faptă de comerţ atunci când intenţia comună a părţilor a fost de a face o vânzare civilă, iar nu de a obţine un profit comercial. O astfel de calificare este contrară principiului libertăţii comerţului, autonomiei de voinţă a părţilor şi restrânge exerciţiul dreptului de proprietate privată, întrucât atributele acestui drept sunt supuse unui regim juridic mai restrictiv, acela al legii comerciale. Pe de altă parte, dispoziţiile
art. 1^1 lit. c) din Legea nr. 11/1991 şi ale art. 56 din Codul comercial sunt susceptibile de a crea discriminări între părţile contractante, deoarece persoanelor care nu au calitatea de comerciant le sunt aplicabile dispoziţiile legii comerciale, iar nu dreptul comun în materie, respectiv Codul civil. Mai mult, întrucât ambele părţi sunt supuse jurisdicţiei comerciale, se încălcă şi dreptul acestora la un proces echitabil. Curtea de Apel Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi fluvială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Atunci când o persoană devine comerciant, îşi asumă implicit, în temeiul legii, drepturi şi obligaţii care corespund acestei categorii sociale şi profesionale, dar care se răsfrâng şi asupra persoanelor care prin propria voinţă participă la efectuarea unor acte sau fapte de comerţ ale comerciantului. Opţiunea legiuitorului de a distinge între actele şi faptele civile şi, respectiv, actele şi faptele comerciale nu poate constitui temei pentru calificarea reglementării ca fiind discriminatorie sau de natură a nesocoti dreptul persoanelor la un proces echitabil. În conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Guvernul arată că, prin coroborarea textelor de lege criticate, rezultă aplicarea, în anumite condiţii, a legii comerciale pentru contractele ce au obiect bunuri imobile ce fac parte din fondul de comerţ al comerciantului. Or, extinderea aplicabilităţii legii comerciale la raporturi care din perspectiva contractantului necomerciant sunt de natură civilă nu încalcă principiul constituţional al nediscriminării sau dreptul persoanei la un proces echitabil, procedura jurisdicţională comercială întrunind condiţiile consacrate de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv independenţa şi imparţialitatea instanţei, contradictorialitatea, motivarea hotărârilor ş.a. Aşa fiind, limitările impuse drepturilor necomercianţilor ca urmare a extinderii aplicabilităţii legii comerciale răspund exigenţelor constituţionale şi urmăresc asigurarea stabilităţii circuitului comercial şi a egalităţii de tratament a părţilor contractante. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate reprezentând o garanţie a dreptului la un proces echitabil. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.