Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Antonia Constantin - procuror Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Ahmad Samer, Mohana Somia, Ahmad Durid, Ahmad Sara, Ahmad Rita, Chen Chongsheng, Ye Lifeng, He Tiaohong, Farfour Ali şi Zhou Tianfeng în dosarele nr. 6.492/RF/2005, nr. 2.904/RF/2005, nr. 6.056/RF/2005, nr. 5.667/RF/2005 şi nr. 7.119/RF/2005 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, cauze înregistrate la Curtea Constituţională sub nr. 941D/2005, nr. 943D/2005, nr. 944D/2005, nr. 1.020D/2005 şi nr. 1.022D/2005. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 28 februarie 2006, când Curtea a dispus conexarea dosarelor nr. 943D/2005, nr. 944D/2005, nr. 1.020D/2005 şi nr. 1.022D/2005 la Dosarul nr. 941D/2005, care a fost primul înregistrat, şi amânarea pronunţării pentru data de 7 martie 2006, pentru motivele arătate în încheierea de la acea dată. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: Prin încheierile din 10 noiembrie 2005, 17 noiembrie 2005 şi 8 decembrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 6.492/RF/2005, nr. 2.904/RF/2005, nr. 6.056/RF/2005, nr. 5.667/RF/2005 şi nr. 7.119/RF/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1), art. 5 lit. b) şi
art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţiile au fost ridicate de Ahmad Samer, Mohana Somia, Ahmad Durid, Ahmad Sara, Ahmad Rita, Chen Chongsheng, Ye Lifeng, He Tiaohong, Farfour Ali şi Zhou Tianfeng în cauze civile având ca obiect soluţionarea recursurilor introduse împotriva unor sentinţe prin care le-au fost respinse plângerile formulate împotriva hotărârilor Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat. În motivările excepţiilor de neconstituţionalitate având un conţinut similar se susţine că textele de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 22 alin. (2), celor ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. Se consideră că acestea nu îndeplinesc criteriul de calitate prevăzut de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nefiind suficient de accesibile şi precise încât să înlăture orice risc de arbitrariu. Se arată că lipsa de claritate a textelor de lege criticate generează confuzii între principiile şi regulile de soluţionare a cererii de recunoaştere a statutului de refugiat şi cele specifice cererii de acordare a protecţiei umanitare condiţionate. De asemenea, se susţine că lipsa de claritate a dispoziţiilor de lege criticate permite interpretări eronate cu privire la natura şi conţinutul pedepselor şi tratamentelor inumane ori degradante, astfel cum au fost definite în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.