având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 10 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 4.407/103/2012, Tribunalul Neamţ - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia a fost ridicată de Petru Cornel Ciubotaru cu ocazia soluţionării unei acţiuni în contenciosul administrativ, având ca obiect eliberarea unui document care să ateste dreptul de a conduce în mod legal pe drumurile publice, altul decât permisul de conducere emis în baza
Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 157/2012. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile
art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 încalcă libertatea conştiinţei, întrucât nu prevăd criterii cu privire la forma şi conţinutul permisului de conducere care să asigure emiterea ordinului ministrului administraţiei şi internelor într-un cadru strict stabilit, astfel încât acesta să nu încalce drepturile şi libertăţile persoanei prevăzute în Constituţie şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Consideră că lipsa unor astfel de criterii - pe care legiuitorul, potrivit art. 13, art. 77 şi
art. 78 din Legea nr. 24/2000, era obligat să le reglementeze - echivalează cu imposibilitatea cenzurării dispoziţiilor
Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 157/2012, prin care a fost abrogat
Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.455/2006. Arată, totodată, că
Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 157/2012 redă integral condiţiile prevăzute de
Directiva nr. 2006/126/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere. Mai susţine că lipsa unor criterii/limite care să fie impuse de legiuitor prin dispoziţiile de lege criticate a permis ministrului administraţiei şi internelor să aplice incorect aceste reglementări, încălcând drepturi fundamentale prevăzute de Constituţie şi de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Astfel,
Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 157/2012 a fost emis cu nerespectarea principiului proporţionalităţii şi fără a se organiza dezbateri publice cu privire la introducerea tehnologiei cunoscute sub denumirea "RFID", care presupune utilizarea unui microcip de identificare a cărui arhitectură este de tip radiofrecvenţă, în condiţiile în care dezbaterea publică era necesară inclusiv pentru armonizarea legislativă, în special în ceea ce priveşte asigurarea respectării libertăţii de conştiinţă şi a vieţii private şi protecţia datelor cu caracter personal. În fine, autorul excepţiei critică faptul că dispoziţiile
art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi, implicit,
Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 157/2012 nu recunosc nicio modalitate alternativă de eliberare a permisului de conducere care să nu utilizeze tehnologia "RFID", lipsindu-l de o alegere liberă potrivit conştiinţei şi situaţiei sale concrete. 6. Tribunalul Neamţ - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 29 din Constituţie. 7. Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile
art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt constituţionale, deoarece nu îngrădesc libertatea conştiinţei persoanei fizice care doreşte să obţină un permis de conducere, libertate care se concretizează prin posibilitatea exprimării propriilor idei şi concepţii despre lumea înconjurătoare, a opiniilor şi a opţiunilor, inclusiv a celor politice, fără niciun fel de constrângeri sau limitări. Aşa cum reiese din
Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 157/2012 privind forma şi conţinutul permisului de conducere, acest act normativ transpune prevederile
Directivei nr. 2006/126/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere, reformată. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile
art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006. Textul de lege criticat, modificat prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2006 pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 20 septembrie 2006, are următorul cuprins: "Forma şi conţinutul permisului de conducere se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I." 12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 29 referitor la libertatea conştiinţei, precum şi a prevederilor art. 9 referitor la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 10 paragraful 2 referitor la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci solicită, în realitate, completarea dispoziţiilor de lege criticate, în sensul reglementării unor criterii referitoare la forma şi conţinutul permisului de conducere şi a unei modalităţi alternative de eliberare a permisului de conducere care să nu utilizeze tehnologia de identificare prin frecvenţă radio. O asemenea solicitare nu intră, însă, în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Modificarea conţinutului unei norme juridice este o prerogativă exclusivă a autorităţii legislative în lumina dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării". 14. De altfel, în seria de elemente prevăzute de
Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 157/2012 privind forma şi conţinutul permisului de conducere nu se regăseşte niciun element legat de utilizarea tehnologiei de identificare prin frecvenţă radio. 15. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,