Inapoi la Cautare


referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 242 alin. (3) din Codul de procedură penală

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

LegisPlus - CTCE

ACCES RESTRICTIONAT

Pentru a avea acces la la aceasta facilitate trebuie sa te abonezi la LegisPlus completand - formularul de comanda -

Si poti avea acces la:

Acte oficiale Acte interne Acte in limba engleza Juristprudenta romaneasca Modele de contract Doctrine Eurolegis Dictionare Coduri Juristprudenta drepturilor omului Achizitii publice Comentarii

LegisPlus - CTCE

ACCES RESTRICTIONAT

Pentru a avea acces la la aceasta facilitate trebuie sa te abonezi la LegisPlus completand - formularul de comanda -

Si poti avea acces la:

Acte oficiale Acte interne Acte in limba engleza Juristprudenta romaneasca Modele de contract Doctrine Eurolegis Dictionare Coduri Juristprudenta drepturilor omului Achizitii publice Comentarii

LegisPlus - CTCE

ACCES RESTRICTIONAT

Pentru a avea acces la la aceasta facilitate trebuie sa te abonezi la LegisPlus completand - formularul de comanda -

Si poti avea acces la:

Acte oficiale Acte interne Acte in limba engleza Juristprudenta romaneasca Modele de contract Doctrine Eurolegis Dictionare Coduri Juristprudenta drepturilor omului Achizitii publice Comentarii

LegisPlus - CTCE

ACCES RESTRICTIONAT

Pentru a avea acces la la aceasta facilitate trebuie sa te abonezi la LegisPlus completand - formularul de comanda -

Si poti avea acces la:

Acte oficiale Acte interne Acte in limba engleza Juristprudenta romaneasca Modele de contract Doctrine Eurolegis Dictionare Coduri Juristprudenta drepturilor omului Achizitii publice Comentarii

LegisPlus - CTCE

ACCES RESTRICTIONAT

Pentru a avea acces la la aceasta facilitate trebuie sa te abonezi la LegisPlus completand - formularul de comanda -

Si poti avea acces la:

Acte oficiale Acte interne Acte in limba engleza Juristprudenta romaneasca Modele de contract Doctrine Eurolegis Dictionare Coduri Juristprudenta drepturilor omului Achizitii publice Comentarii

	

    Augustin Zegrean        - preşedinte
    Petre Lăzăroiu          - judecător
    Mircea Ştefan Minea     - judecător
    Daniel Marius Morar     - judecător
    Puskas Valentin Zoltan  - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu   - judecător
    Tudorel Toader          - judecător
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 242 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Petru Mandachi în Dosarul nr. 200/84/2015 al Tribunalului Sălaj - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.282D/2015.

    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

                                    CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

    4. Prin Încheierea din 29 iulie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 200/84/2015, Tribunalul Sălaj - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 242 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Petru Mandachi într-o cauză penală cu arestaţi preventiv.

    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că din modul de redactare a dispoziţiilor art. 223 şi art. 242 alin. (3) din Codul de procedură penală nu rezultă dacă în cazul unui inculpat faţă de care s-a dispus o măsură preventivă, alta decât arestarea preventivă, cum ar fi arestul la domiciliu, controlul judiciar sau controlul judiciar pe cauţiune, deci o măsură mai uşoară, este posibil sau nu să se dispună în cadrul aceluiaşi proces penal, fie în aceeaşi fază procesuală, fie în alte faze procesuale, luarea unei măsuri preventive mai grele. O astfel de posibilitate a organelor judiciare de a interpreta dispoziţiile legale criticate în sensul că este posibilă luarea şi/înlocuirea măsurilor preventive mai uşoare cu cea a arestării preventive, fără ca inculpatul să fi încălcat vreo obligaţie instituită cu ocazia luării măsurii mai uşoare, fără să fi comis o nouă infracţiune şi fără să fi desfăşurat vreo acţiune care să facă incident vreunul din cazurile prevăzute de art. 223 alin. (1) din Codul de procedură penală, conduce la încălcarea interdicţiei constituţionale consacrate de art. 23 alin. (1) şi (2) referitor la inviolabilitatea libertăţii individuale şi a siguranţei persoanei şi la posibilitatea percheziţionării, reţinerii sau arestării unei persoane numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.

    6. Totodată, prevederile legale criticate afectează dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5), deoarece modul de redactare lasă loc la o interpretare arbitrară, contrară atât caracterului de excepţie al măsurii arestării preventive, cât şi standardului de claritate şi previzibilitate a legii, necesară cu atât mai mult cu cât arestarea preventivă reprezintă cea mai gravă privare de un drept fundamental, prevăzută de legislaţia română, care nu presupune constatarea vinovăţiei unei persoane.

    7. De asemenea, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg, Hotărârea din 6 noiembrie 1990, pronunţată în Cauza Guzzardi împotriva Italiei, prin care s-a statuat că distincţia dintre libertatea de mişcare şi privarea de libertate este una de grad sau de intensitate, autorul excepţiei susţine că normele de procedură penală care reglementează arestarea preventivă trebuie să fie nu numai clare şi previzibile pentru a permite adaptarea conduitei oricărei persoane, ci şi de natură a permite inculpatului exercitarea tuturor drepturilor procesuale, cum sunt dreptul la apărare şi dreptul de a păstra tăcerea şi de a nu se autoincrimina. Or, noţiunea de "conduită procesuală" prevăzută de art. 242 alin. (3) din Codul de procedură penală ca un criteriu de apreciere a necesităţii înlocuirii măsurii preventive mai uşoare cu o măsură mai grea este de natură a face posibilă înlocuirea măsurii iniţiale, a controlului judiciar, de exemplu, cu măsura arestării preventive sau a arestului la domiciliu, pe considerentul că inculpatul nu recunoaşte faptele imputate sau refuză să dea declaraţii în cauză, ceea ce, în mod evident, este de natură a afecta dreptul la un proces echitabil şi prezumţia de nevinovăţie, întrucât înlocuirea măsurii are loc în cursul procesului penal, deci anterior pronunţării unei hotărâri definitive de condamnare.

    8. Tribunalul Sălaj - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, în cauză, judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa şi că sunt îndeplinite criteriile pentru stabilirea existenţei sau inexistenţei stării de pericol pentru ordinea publică reglementate expres de prevederile art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală: gravitatea faptei, modul şi circumstanţele de comitere, anturajul şi mediul din care provine inculpatul, antecedentele penale, alte împrejurări referitoare la persoana inculpatului. Prin urmare, înlocuirea măsurii preventive cu alta mai grea şi-a găsit justificare în asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal şi în prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. Chiar dacă de la momentul luării măsurii preventive a controlului judiciar inculpatul a dat dovadă de bună conduită, s-a apreciat că aceasta nu a putut înlătura necesitatea luării măsurii arestării preventive raportat la împrejurările concrete ale cauzei şi la amploarea activităţii infracţionale evidenţiate ulterior momentului luării măsurii preventive iniţiale, făcându-se referire la capacitatea sa de intimidare şi neputând fi trecută cu vederea atitudinea manifestată faţă de alţi inculpaţi care au arătat în faţa procurorului că se tem să dea anumite declaraţii şi că nu l-ar cunoaşte pe inculpat cu toate că există convorbiri telefonice care demonstrează contrariul.

    9. Prin conţinutul lor dispoziţiile legale criticate stabilesc cu precizie şi claritate situaţia în care, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, se poate lua o măsură preventivă mai grea, şi anume evaluarea împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului. Textele respectă cerinţa de previzibilitate a legii, întrucât acestea sunt clare, inteligibile, cei cărora li se adresează putând înţelege consecinţele legale ale acestora.

    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

    11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece revocarea măsurilor preventive implică o apreciere asupra persistenţei sau nu a temeiurilor de fapt şi de drept ce au fost avute în vedere la momentul luării, prelungirii sau menţinerii lor ori asupra existenţei unor temeiuri noi care să impună menţinerea măsurilor preventive. Totodată, măsurile preventive au caracter temporar şi se iau în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, a împiedicării sustragerii suspectului/inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni. Au fost stabilite astfel cinci măsuri preventive cu grade diferite de severitate, organul judiciar chemat să dispună luarea lor trebuind să analizeze care dintre ele răspunde cel mai bine principiilor proporţionalităţii şi necesităţii. De asemenea, legea permite ca măsurile preventive iniţial dispuse să poată fi adaptate evoluţiei cauzei penale, putând fi înlocuite cu măsuri preventive mai blânde sau mai aspre.

1   2   >

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare