Augustin Zegrean - preşedinte
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 şi art. 223-239 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Atanasiu Iustin Pop în Dosarul nr. 3.509/105/2015 al Tribunalului Prahova - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.269D/2015. 2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei şi asistat de doamna avocat Claudia Tudose din cadrul Baroului Prahova, cu delegaţie la dosar, precum şi părţile Florin Marius Avram, Marian Cătălin Cărăbăneanu, Dumitru Cristian Corlan, Emil Dumitru, Aurelian Oprea, Viorel Paul şi Constantin Soare şi se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul doamnei avocat, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece legiuitorul nu a reglementat un termen şi o durată maximă a măsurii arestării preventive în procedura de cameră preliminară. 4. Autorul excepţiei şi părţile sunt de acord cu susţinerile reprezentantului autorilor excepţiei. 5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 239 alin. (1) din Codul de procedură penală, durata maximă a arestării preventive a inculpatului în cursul judecăţii în primă instanţă nu poate fi mai mare de jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracţiunea care face obiectul sesizării instanţei de judecată fără a putea depăşi 5 ani, perioadă care se calculează de la data sesizării instanţei de judecată. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea nr. 337 din 23 iulie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.509/105/2015, Tribunalul Prahova - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 şi art. 223-239 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Atanasiu Iustin Pop într-o cauză având ca obiect soluţionarea unor cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece legiuitorul nu a reglementat în cuprinsul lor termenul şi durata maximă a măsurii arestării preventive în procedura de cameră preliminară. De asemenea, ingerinţa determinată de măsura arestului preventiv vizează drepturi fundamentale, sens în care persoana afectată de măsură nu se poate deplasa în afara penitenciarului, nu poate să-şi vadă familia, vizitele fiind permise limitat şi nu poate să desfăşoare o activitate profesională în acord cu pregătirea. Această ingerinţă nu este proporţională cu cauza care a determinat-o, astfel că menţinerea măsurii arestului preventiv în faza de cameră preliminară, fără a se reglementa termenul maxim al acesteia, nu asigură un just echilibru între interesul public şi cel privat. Practic prin această lacună legislativă o persoană poate fi privată de libertate în faza camerei preliminare pe o durată nedeterminată, ceea ce contravine principiului securităţii raporturilor juridice după cum a arătat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 28 martie 2000, pronunţată în Cauza Baranowski împotriva Poloniei, paragraful 56. 8. Tribunalul Prahova - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece ingerinţa analizată nu este proporţională cu cauza care a determinat-o, respectiv asigurarea instrucţiei penale, şi nu asigură un just echilibru între interesul public şi cel privat, atât timp cât dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate se invocă nu precizează durata maximă pentru care se poate dispune măsura arestului preventiv în procedura de cameră preliminară. 9. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece reglementările privind arestarea preventivă cuprind o serie de garanţii ale respectării libertăţii şi siguranţei persoanei, nefiind de natură a încălca dispoziţiile constituţionale ale art. 23, 25, 26, 41 şi 53 din Constituţie. 11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. Astfel, situaţia în prezenta cauză nu este similară cu cele avute în vedere de Curtea Constituţională când a pronunţat deciziile de admitere nr. 712 din 4 decembrie 2014 şi nr. 361 din 7 mai 2015, deoarece, potrivit art. 239 din Codul de procedură penală, durata totală a arestării preventive în cursul judecăţii în primă instanţă este limitată la un termen rezonabil, care nu poate fi mai mare de jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracţiunea care face obiectul sesizării instanţei de judecată, iar în toate cazurile durata arestării preventive nu poate depăşi 5 ani. În cazul în care arestarea preventivă s-a dispus în procedura de cameră preliminară, termenele mai sus menţionate curg de la data punerii în executare a măsurii, în conformitate cu art. 239 alin. (2) teza finală din acelaşi cod. Pe cale de consecinţă, aceste din urmă dispoziţii stabilesc durata maximă a arestului preventiv dispus încă din faza de cameră preliminară.