4. Prin Încheierea din 10 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 15.087/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. 5. Excepţia a fost ridicată de Gabriela Aurelia Ralea într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri formulate în baza
Legii nr. 10/2001. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că voinţa legiuitorului, cel puţin aparent, a fost aceea ca dispoziţiile legii noi să se aplice şi cauzelor pendinte aflate pe rolul instanţelor indiferent de stadiul procesual, iar împrejurarea că în cuprinsul textului de lege nu se face nicio nuanţare îi conferă un caracter retroactiv. 7. Totodată, se afirmă că aplicarea dispoziţiilor legale criticate duce la restrângerea exerciţiului unui drept câştigat - dreptul persoanei îndreptăţite în sensul
Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 mai 1945-22 decembrie 1989 de a sesiza instanţa de judecată în raport cu termenele stabilite de legea în vigoare la momentul sesizării instanţei de judecată. Autorul excepţiei arată că dispoziţiile
Legii nr. 165/2013 impun, fără distincţie, termene şi condiţii noi, inclusiv cu privire la termenul în care persoana îndreptăţită se poate adresa instanţei - faţă de dispoziţiile legii în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată - şi, prin urmare, acestea reprezintă o încălcare evidentă a principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile. Se apreciază că stabilirea, prin dispoziţiile
art. 33 din Legea nr. 165/2013, de noi termene pentru entităţile învestite de lege cu obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit
Legii nr. 10/2001 nu este de natură a "bloca" judecarea cererii de chemare în judecată promovată sub imperiul vechii legi - în vigoare şi în prezent, ci doar de a stabili noi coordonate în procedura de acordare a măsurilor reparatorii, prin raportare la modalităţile prevăzute de legea nouă. Astfel, textul criticat contravine prevederilor constituţionale, atâta vreme cât permite o retroactivitate a legii noi. 8. Pe de altă parte se susţine că, la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, persoana îndreptăţită câştigase deja dreptul de a se adresa instanţei. Or, instituirea de
art. 35 alin.(2) din Legea nr. 165/2013 a unui termen de 6 luni de la data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea cererii reprezintă, în esenţă, o restrângere a dreptului prevăzut de art. 21 din Constituţie. 9. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că prin includere în sfera de activitate a legii şi a proceselor în curs de judecată se încalcă principiul fundamental al neretroactivităţii legii, întrucât litigiile aflate pe rolul instanţelor de judecată au avut în vedere legea aplicabilă la momentul sesizării iniţiale, iar faptul că în timpul judecăţii a fost promulgată
Legea nr. 165/2013, care reglementează alte termene şi condiţii decât cele avute în vedere la momentul formulării şi înregistrării cererilor de chemare în judecată (cărora urmează a li se aplica noua lege faţă de dispoziţiile art. 4), răstoarnă principiul fundamental al neretroactivităţii legii. 10. Tribunalul susţine că termenul prevăzut de
art. 25 din Legea nr. 10/2001 trebuie să rămână câştigat cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecată învestite anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013, fiind singurul termen existent la care s-au raportat cererile de chemare în judecată declanşate la acel moment. 11. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Avocatul Poporului apreciază ca întemeiată excepţia de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile legale criticate se aplică şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecată la data intrării în vigoare a legii. Acestea au caracter retroactiv, deoarece acţionează asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificând în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. Totodată, se susţine că, prin adoptarea unor astfel de norme, legiuitorul a intervenit în procesul de realizare a justiţiei, întrucât excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată este o excepţie de fond, peremptorie şi absolută, care, odată admisă, face ca acţiunea să fie respinsă. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. l alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, prevederile
art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Însă, din analiza notelor autorului excepţiei şi a considerentelor actului de sesizare, Curtea constată că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează teza a doua a
art. 4 din Legea nr. 165/2013 raportată la art. 33 şi art. 35 alin. (2) din aceeaşi lege. Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 şi ale
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, dispoziţii care au următorul conţinut: - Art. 4: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică [...], cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor [...] la data intrării în vigoare a prezentei legi.";