Inapoi la Cautare


privind înţelesul noţiunii de "instanţa judecătorească" în cadrul controlului de constituţionalitate pe cale de excepţie

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

LegisPlus - CTCE

ACCES RESTRICTIONAT

Pentru a avea acces la la aceasta facilitate trebuie sa te abonezi la LegisPlus completand - formularul de comanda -

Si poti avea acces la:

Acte oficiale Acte interne Acte in limba engleza Juristprudenta romaneasca Modele de contract Doctrine Eurolegis Dictionare Coduri Juristprudenta drepturilor omului Achizitii publice Comentarii

LegisPlus - CTCE

ACCES RESTRICTIONAT

Pentru a avea acces la la aceasta facilitate trebuie sa te abonezi la LegisPlus completand - formularul de comanda -

Si poti avea acces la:

Acte oficiale Acte interne Acte in limba engleza Juristprudenta romaneasca Modele de contract Doctrine Eurolegis Dictionare Coduri Juristprudenta drepturilor omului Achizitii publice Comentarii

LegisPlus - CTCE

ACCES RESTRICTIONAT

Pentru a avea acces la la aceasta facilitate trebuie sa te abonezi la LegisPlus completand - formularul de comanda -

Si poti avea acces la:

Acte oficiale Acte interne Acte in limba engleza Juristprudenta romaneasca Modele de contract Doctrine Eurolegis Dictionare Coduri Juristprudenta drepturilor omului Achizitii publice Comentarii

LegisPlus - CTCE

ACCES RESTRICTIONAT

Pentru a avea acces la la aceasta facilitate trebuie sa te abonezi la LegisPlus completand - formularul de comanda -

Si poti avea acces la:

Acte oficiale Acte interne Acte in limba engleza Juristprudenta romaneasca Modele de contract Doctrine Eurolegis Dictionare Coduri Juristprudenta drepturilor omului Achizitii publice Comentarii

LegisPlus - CTCE

ACCES RESTRICTIONAT

Pentru a avea acces la la aceasta facilitate trebuie sa te abonezi la LegisPlus completand - formularul de comanda -

Si poti avea acces la:

Acte oficiale Acte interne Acte in limba engleza Juristprudenta romaneasca Modele de contract Doctrine Eurolegis Dictionare Coduri Juristprudenta drepturilor omului Achizitii publice Comentarii

    Curtea Constituţională a fost sesizată, prin Încheierea din 2 martie 1994, de către Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), cap. II, art. 45 şi art. 46 din Legea nr. 94/1992 şi ale art. 52 din Legea nr. 15/1990, invocate în Dosarul nr. 1/1993 al Colegiului jurisdicţional de către piritii Stanasila Constantin, Pătraşcu Paul Emil, Iliescu Lazar, Santo Matei Mihai şi Florea Vlademir Constantin.

    Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 64 din 2 iunie 1994, rămasă definitivă prin nerecurare şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994, prima decizie pronunţată ca urmare a sesizării unui asemenea organ de jurisdicţie, Curtea a reţinut ca, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 şi următoarele din Legea nr. 47/1992, este competenţa să soluţioneze excepţiile, iar sesizarea sa de către o instanţa administrativ-jurisdicţională nu este contrară prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie, care, în mod expres, se referă la instanţele judecătoreşti, deoarece:

    "a) judecătorul administrativ - ca şi cel al unei instanţe judecătoreşti - spune dreptul în scopul soluţionării unui litigiu; de aceea, excepţia de neconstituţionalitate poate fi invocată în faţa sa, ca şi în faţa unei instanţe judecătoreşti, cu aceeaşi semnificaţie, a contestarii legitimitatii constituţionale a unei prevederi legale ce urmează să se aplice pentru soluţionarea cauzei; dacă nu ar putea sesiza Curtea Constituţională, ar insemna să poată el transa litigiul legat de negarea legitimitatii constituţionale a prevederii contestate, deoarece ar fi de neconceput, într-un regim constituţional ce permite controlul constituţionalităţii legii, ca judecătorul a quo, chiar dacă este al unei instanţe administrative, să soluţioneze pe fond litigiul dedus jurisdicţiei sale fără soluţionarea, în prealabil, a problemei legate de legitimitatea constituţională a legii ce urmează sa o aplice; este însă inadmisibil ca judecătorul administrativ să aibă un statut superior celui al instanţelor judecătoreşti; în plus, o asemenea prerogativa ar fi şi contrară prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională a tarii;

    b) excepţia de neconstituţionalitate este o garanţie constituţională a cetăţeanului, pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor sale fundamentale, cu ocazia soluţionării unui litigiu; de aceea, cît timp este supus unei jurisdicţii, indiferent de natura ei, administrativă sau judecătorească, nu poate fi negat dreptul sau de a contesta legitimitatea constituţională a legii aplicabile procesului;

    c) aplicarea, prin analogie, a prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi excepţiilor ridicate în faţa judecătorului administrativ se impune nu numai potrivit adagiului eadem ratio, eadem jus, dar şi pentru ca în domeniul jurisdicţiei constituţionale competenţa materială a Curţii Constituţionale este unica, astfel încât ea se aplică în toate cazurile în care ar urma să se transeze un litigiu privind constituţionalitatea unei legi; tocmai de aceea Curtea Constituţională, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, este singura în drept sa hotărască asupra competentei sale; faptul ca legiuitorul constituant nu s-a referit expres şi la judecătorul administrativ nu poate conduce la excluderea lui cît timp, fiind investit cu soluţionarea unui litigiu, el are, în acest sens, rolul ce revine oricărui alt judecător, în general; desigur însă ca, pentru aceasta, este necesar ca prin statutul sau legal judecătorul administrativ să aibă garanţiile de independenta şi imparţialitate în exercitarea jurisdicţiei sale, similare cu acelea ce rezultă din statutul constituţional al judecătorilor din cadrul autorităţii judecătoreşti, cum este cazul instanţelor Curţii de Conturi, deoarece numai în aceste condiţii jurisdicţia administrativă este a unei instanţe administrative şi nu expresia unei simple competente, în cadrul procedurii administrative obişnuite."

    Ulterior Curtea Constituţională a mai fost sesizată de Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi şi de Colegiul jurisdicţional Salaj al Curţii de Conturi, pronunţăndu-se pe fond prin deciziile nr. 90, 91 şi 92 din 12 octombrie 1994.

    Deciziile nr. 91 şi nr. 92 au rămas definitive prin nerecurare şi au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 14 decembrie 1994 şi, respectiv, nr. 348 din 15 decembrie 1994.

    Împotriva Deciziei nr. 90/1994 Ministerul Public a declarat recurs, iar prin unul din motive se invoca faptul ca s-a procedat la judecarea excepţiei deşi sesizarea Curţii Constituţionale nu se încadrează în limitele expres prevăzute de lege. Motivul de recurs a fost susţinut şi oral în şedinţa publică din 18 ianuarie 1995.

    La termenul din 24 ianuarie 1995, data pentru care s-a aminat pronunţarea în recursul declarat împotriva Deciziei nr. 90/1994, completul de cinci judecători a hotărît, prin încheierea de la acel termen, sesizarea Plenului Curţii Constituţionale în vederea schimbării practicii Curţii Constituţionale în legătură cu posibilitatea investirii sale de către alte organe de jurisdicţie decît instanţele judecătoreşti. Hotărârea de sesizare a plenului se întemeiază pe dispoziţiile art. 26 alin. 2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, potrivit cărora "În cazul în care completul de 3 judecători sau completul de 5 judecători doreşte să se îndepărteze de interpretarea juridică continuta într-o decizie a plenului sau într-o decizie definitivă a unui complet, se va adresa plenului, acordind termen în cauza pe care o dezbate. Interpretarea data de plen cu votul majorităţii judecătorilor este obligatorie pentru completul de judecată."

              PLENUL CURŢII CONSTITUŢIONALE,

examinînd deciziile nr. 64/1994, nr. 90/1994, nr. 91/1994 şi nr. 92/1994, pronunţate în fond de către completele de 3 judecători ale Curţii Constituţionale, recursul declarat de Ministerul Public împotriva Deciziei nr. 90/1994, Încheierea din 24 ianuarie 1995, prevederile din Constituţie şi din Legea nr. 47/1992 vizind atribuţiile şi sesizarea Curţii Constituţionale, retine următoarele:

    Constituţia stabileşte în art. 144 lit. c) atributia Curţii Constituţionale de a hotărî asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor.

    În aplicarea acestei dispoziţii constituţionale, art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale se referă, de asemenea, în mod expres, la excepţiile ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor, stabilind condiţiile în care Curtea poate fi sesizată. Astfel, la alin. (4) al art. 23 se prevede că "Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune în instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate printr-o încheiere". Faptul ca în acest alineat legea se referă numai la instanţa nu poate duce la concluzia ca se are în vedere orice organ de jurisdicţie, deoarece art. 23 trebuie interpretat sistematic şi din moment ce în alin. (1) al acestuia, în concordanta cu art. 144 lit. c) din Constituţie, se arata despre care instanţe este vorba, din motive de redactare în alineatele următoare (2, 4, 5, 6) nu mai este necesar să fie circumstantiate.

    Este fără nici o indoiala deci ca atât Constituţia, prin art. 144 lit. c), cît şi art. 23 din Legea nr. 47/1992 recunosc numai instanţelor judecătoreşti dreptul de a sesiza Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate în faţa lor.

    Pentru a stabili care sunt instanţele judecătoreşti urmează sa ne raportam în primul rind la Constituţie, care, în art. 125 alin. (1) (text ce are ca titlu "Instanţele judecătoreşti"), dispune ca "Justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege" Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească prevede în art. 10 ca "Instanţele judecătoreşti sunt: a) judecătoriile; b) tribunalele; c) curţile de apel; d) Curtea Suprema de Justiţie". La acestea se pot adauga instanţele militare organizate, în temeiul art. 11 din Legea nr. 92/1992, prin Legea nr. 54/1993 în: tribunale militare, tribunalul militar teritorial, Curtea Militară de Apel.

1   2   >

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare