Inapoi la Cautare


referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (7) din Codul de procedură penală

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

LegisPlus - CTCE

ACCES RESTRICTIONAT

Pentru a avea acces la la aceasta facilitate trebuie sa te abonezi la LegisPlus completand - formularul de comanda -

Si poti avea acces la:

Acte oficiale Acte interne Acte in limba engleza Juristprudenta romaneasca Modele de contract Doctrine Eurolegis Dictionare Coduri Juristprudenta drepturilor omului Achizitii publice Comentarii

LegisPlus - CTCE

ACCES RESTRICTIONAT

Pentru a avea acces la la aceasta facilitate trebuie sa te abonezi la LegisPlus completand - formularul de comanda -

Si poti avea acces la:

Acte oficiale Acte interne Acte in limba engleza Juristprudenta romaneasca Modele de contract Doctrine Eurolegis Dictionare Coduri Juristprudenta drepturilor omului Achizitii publice Comentarii

LegisPlus - CTCE

ACCES RESTRICTIONAT

Pentru a avea acces la la aceasta facilitate trebuie sa te abonezi la LegisPlus completand - formularul de comanda -

Si poti avea acces la:

Acte oficiale Acte interne Acte in limba engleza Juristprudenta romaneasca Modele de contract Doctrine Eurolegis Dictionare Coduri Juristprudenta drepturilor omului Achizitii publice Comentarii

LegisPlus - CTCE

ACCES RESTRICTIONAT

Pentru a avea acces la la aceasta facilitate trebuie sa te abonezi la LegisPlus completand - formularul de comanda -

Si poti avea acces la:

Acte oficiale Acte interne Acte in limba engleza Juristprudenta romaneasca Modele de contract Doctrine Eurolegis Dictionare Coduri Juristprudenta drepturilor omului Achizitii publice Comentarii

LegisPlus - CTCE

ACCES RESTRICTIONAT

Pentru a avea acces la la aceasta facilitate trebuie sa te abonezi la LegisPlus completand - formularul de comanda -

Si poti avea acces la:

Acte oficiale Acte interne Acte in limba engleza Juristprudenta romaneasca Modele de contract Doctrine Eurolegis Dictionare Coduri Juristprudenta drepturilor omului Achizitii publice Comentarii

	

    Daniel Marius Morar    - preşedinte
    Valer Dorneanu         - judecător
    Petre Lăzăroiu         - judecător
    Mona-Maria Pivniceru   - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu  - judecător
    Tudorel Toader         - judecător
    Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (7) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Balint în Dosarul nr. 8.657/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.558D/2015.

    2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei Vasile Balint, personal şi asistat de avocat Luiza Gabriela Dragne, cu delegaţie depusă la dosar, şi partea Adrian Panduru, personal. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de către autorul excepţiei prin care acesta solicită admiterea acesteia. De asemenea, se constată prezenţa doamnei Letiţia Malespin, interpret de limbă ebraică şi a doamnei Mehmet Ulmian, interpret de limbă turcă.

    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Cu referire la situaţia de fapt în care se află autorul excepţiei, avocatul arată că acesta are în prezent emise pe numele său trei mandate de arestare preventivă. Susţine că dispoziţiile art. 215 alin. (7) teza a doua din Codul de procedură penală sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, deoarece dau ocazia unui alt magistrat decât cel care a emis un mandat de arestare preventivă pentru comiterea unei fapte şi care nu "pipăie" în mod direct suspiciunea rezonabilă că un inculpat a săvârşit o infracţiune să înlocuiască măsura controlului judiciar cu măsura arestului preventiv. Dispoziţiile criticate influenţează dreptul persoanei la un proces echitabil, drept ce trebuie privit ca o garanţie a libertăţii individuale. Atunci când judecătorul revocă măsura controlului judiciar nu ne aflăm în situaţia în care acesta poate analiza suspiciunea rezonabilă. Susţine că în situaţia prevăzută de textul de lege criticat instanţa de judecată nu poate aprecia pe bază de probe dacă este legală şi temeinică înlocuirea controlului judiciar cu altă măsură mai grea, deoarece, în momentul emiterii unui nou mandat, nu poate "pipăi" probele care au fost administrate. Legiuitorul nu reglementează într-un mod clar termenii revocării măsurii controlului judiciar şi nici dacă este necesară, oportună şi suficientă revocarea măsurii controlului judiciar în condiţiile în care acea persoană are deja emis pe numele său un mandat de arestare preventivă. Astfel, apreciază că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale referitoare la statul de drept, dreptul la un proces echitabil, libertatea individuală.

    4. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă având în vedere că textul este incident în faza revocării măsurii controlului judiciar, autorul excepţiei fiind în prezent în faza de prelungire a mandatului de arestare. În subsidiar, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că din notele scrise şi din susţinerea orală realizată în faţa instanţei de contencios constituţional se desprinde ideea că este vorba de o critică a temeiniciei soluţiei de revocare a măsurii controlului judiciar, şi nu de o problemă de neconstituţionalitate. De asemenea, nici critica potrivit căreia există o necorelare a textului criticat cu alte texte nu reprezintă o problemă de neconstituţionalitate. Textul criticat prevede că, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile pe care le reglementează, persoana în cauză se supune riscului ca măsura controlului judiciar să fie înlocuită. Revocarea măsurii controlului judiciar se face pentru nerespectarea obligaţiilor ce au revenit acelei persoane pe durata măsurii controlului judiciar în raport cu cauza în care această măsură a fost dispusă. Magistratul chemat să analizeze măsura revocării controlului judiciar va avea în vedere cauza în care această măsură a fost dispusă. Din săvârşirea unei noi infracţiuni de către persoana aflată sub control judiciar, rezultă că măsura preventivă pe care a dispus-o - controlul judiciar - este neeficientă, deoarece, în ciuda acestei măsuri, persoana supusă controlului judiciar a ignorat în continuare rigorile legii penale. Potrivit textului criticat, magistratul nu este obligat la revocarea măsurii controlului judiciar, acesta va face o verificare a temeiniciei şi legalităţii solicitării, putând dispune, dacă consideră că se impune, înlocuirea măsurii controlului judiciar cu altă măsură mai grea. În ceea ce priveşte încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, arată că, potrivit doctrinei şi jurisprudenţei naţionale şi europene, măsurile preventive nu aduc atingere acestei prezumţii.

    5. Având cuvântul în replică, avocatul prezent arată că textul este neconstituţional, deoarece dă posibilitatea unui terţ să revoce o măsură fără să vadă care sunt indiciile care pot sta la baza acestei decizii.

                                    CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

    6. Prin Încheierea din 15 octombrie 2015 pronunţată în Dosarul nr. 8.657/299/2015, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (7) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Balint, cu ocazia verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii arestului preventiv dispuse faţă de autorul excepţiei.

    7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că în momentul în care instanţa judecătorească a aplicat dispoziţiile art. 215 alin. (7) din Codul de procedură penală, se afla deja arestat, în temeiul art. 223 alin. (1) lit. d) din acelaşi act normativ, în altă cauză penală. Susţine că omisiunea legiuitorului de a reglementa, în mod imperativ, modalitatea în care se poate înlocui controlul judiciar, poate crea disfuncţionalităţi în sistemul judiciar, un inculpat cercetat în mai multe dosare penale putând primi tot atâtea mandate de arestare preventivă, conform art. 215 alin. (7) din Codul de procedură penală. Astfel, dispunerea măsurii arestului preventiv faţă de o persoană, concomitent în mai multe cauze, nu ţine cont de prezumţia de nevinovăţie şi nu asigură un just echilibru între interesul public şi cel individual. De asemenea, susţine că dispoziţiile de lege criticate aduc atingere dreptului la un proces echitabil şi încalcă prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare, întrucât prevăd că simpla punere în mişcare a acţiunii penale în legătură cu o infracţiune intenţionată, săvârşită pe durata controlului judiciar, constituie un motiv suficient pentru înlocuirea acestei măsuri cu o măsură preventivă mai severă. În final, arată că principiul proporţionalităţii, astfel cum acesta este reglementat în art. 53 din Constituţie, presupune caracterul excepţional al restrângerilor exerciţiului drepturilor sau libertăţilor fundamentale, ceea ce implică, în mod necesar, şi caracterul lor limitativ.

    8. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că înlocuirea măsurii controlului judiciar cu o măsură preventivă mai aspră se poate dispune atunci când organul judiciar constată că există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune cu intenţie şi pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale. Astfel, înlocuirea măsurii preventive nu se realizează în mod automat prin simplul fapt al punerii în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpat într-o altă cauză, ci în condiţiile în care, din datele prezentate, rezultă suspiciunea rezonabilă că a săvârşit o infracţiune cu intenţie şi în condiţiile prevăzute de lege. Împrejurarea că arestarea inculpatului pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate pe durata executării măsurii preventive a controlului judiciar într-o altă cauză s-a întemeiat şi pe dispoziţiile prevăzute la art. 223 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală nu constituie o atingere adusă libertăţii persoanei, întrucât temeiurile avute în vedere de organele judiciare sunt diferite şi sunt analizate prin raportare la dispoziţiile art. 202 din Codul de procedură penală în funcţie de situaţiile particulare din fiecare cauză în parte.

    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

    10. Guvernul arată că instituirea controlului judiciar presupune pentru inculpat anumite obligaţii pe care acesta este ţinut să le respecte, iar încălcarea lor poate determina înlocuirea acestei măsuri preventive cu o măsură mai severă, privativă de libertate. Astfel, atunci când pe durata controlului judiciar inculpatul săvârşeşte o nouă infracţiune, intenţionată, pentru care s-a şi pus în mişcare acţiunea penală împotriva sa, înlocuirea măsurii preventive apare ca justificată, deoarece, prin ipoteză, măsura dispusă iniţial nu a fost suficientă pentru a-şi atinge scopul, şi anume prevenirea săvârşirii unei alte infracţiuni. De asemenea, arată că, întrucât în analiza motivului de înlocuire a măsurii preventive instanţa nu se pronunţă asupra vinovăţiei inculpatului în ce priveşte noua infracţiune, ci verifică doar dacă aceasta a fost săvârşită pe durata măsurii controlului judiciar, este intenţionată şi face obiectul unei acţiuni penale, nu se poate susţine că prevederile art. 215 alin. (7) din Codul de procedură penală încalcă prezumţia de nevinovăţie. În continuare, apreciază că înlocuirea controlului judiciar cu arestarea preventivă în anumite cauze, conform art. 215 alin. (7) din Codul de procedură penală, nu poate fi împiedicată de faptul că, în temeiul art. 223 alin. (1) lit. d) din acelaşi act normativ, inculpatul a fost deja arestat preventiv în legătură cu noua infracţiune, deoarece ipotezele celor două dispoziţii legale nu se suprapun.

    11. Avocatul Poporului apreciază că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu critică soluţia legislativă, ci invocă neconstituţionalitatea art. 215 alin. (7) din Codul de procedură penală din perspectiva unei omisiuni de reglementare. Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Or, prin acceptarea susţinerilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul deficienţei de reglementare a normei juridice, instanţa de contencios constituţional s-ar transforma într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării". Având în vedere aceste aspecte, consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (7) din Codul de procedură penală, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

1   2   >

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare