având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 3 martie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.155/2005, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 373^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Aurel Ionescu. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că dispoziţiile
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 nu sunt corelate cu alte prevederi din aceeaşi lege sub aspectul cuantumului taxei de timbru aferente contestaţiei la executarea silită. Referitor la dispoziţiile art. 373^1 din Codul de procedură civilă, autorul arată că, prin aplicarea lor, respectiv prin instituirea măsurii executării silite imobiliare, s-au încălcat prevederile constituţionale cuprinse în art. 20, 44 şi 136, precum şi cele cuprinse în Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât nu este motivată, în ceea ce priveşte dispoziţiile
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, şi neîntemeiată pentru excepţia al cărei obiect îl constituie prevederile art. 373^1 din Codul de procedură civilă. Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 este inadmisibilă, întrucât autorul nu indică nici o prevedere constituţională presupusă a fi încălcată. În ceea ce priveşte art. 373^1 din Codul de procedură civilă, excepţia este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, şi ale art. 373^1 din Codul de procedură civilă, dispoziţii care au următorul conţinut: -
Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997: "În cazul contestaţiei la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestaţii nu poate depăşi suma de 1.500.000 lei, indiferent de valoarea contestată."; - Art. 373^1 din Codul de procedură civilă: "Cererea de executare silită se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu dispune altfel. Executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare, căreia îi va înainta, în copie, cererea creditorului urmăritor şi titlul executoriu. Instanţa încuviinţează executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Încheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă nici unei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată cu recurs de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.