Inapoi la Cautare


referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

LegisPlus - CTCE

ACCES RESTRICTIONAT

Pentru a avea acces la la aceasta facilitate trebuie sa te abonezi la LegisPlus completand - formularul de comanda -

Si poti avea acces la:

Acte oficiale Acte interne Acte in limba engleza Juristprudenta romaneasca Modele de contract Doctrine Eurolegis Dictionare Coduri Juristprudenta drepturilor omului Achizitii publice Comentarii

LegisPlus - CTCE

ACCES RESTRICTIONAT

Pentru a avea acces la la aceasta facilitate trebuie sa te abonezi la LegisPlus completand - formularul de comanda -

Si poti avea acces la:

Acte oficiale Acte interne Acte in limba engleza Juristprudenta romaneasca Modele de contract Doctrine Eurolegis Dictionare Coduri Juristprudenta drepturilor omului Achizitii publice Comentarii

LegisPlus - CTCE

ACCES RESTRICTIONAT

Pentru a avea acces la la aceasta facilitate trebuie sa te abonezi la LegisPlus completand - formularul de comanda -

Si poti avea acces la:

Acte oficiale Acte interne Acte in limba engleza Juristprudenta romaneasca Modele de contract Doctrine Eurolegis Dictionare Coduri Juristprudenta drepturilor omului Achizitii publice Comentarii

LegisPlus - CTCE

ACCES RESTRICTIONAT

Pentru a avea acces la la aceasta facilitate trebuie sa te abonezi la LegisPlus completand - formularul de comanda -

Si poti avea acces la:

Acte oficiale Acte interne Acte in limba engleza Juristprudenta romaneasca Modele de contract Doctrine Eurolegis Dictionare Coduri Juristprudenta drepturilor omului Achizitii publice Comentarii

LegisPlus - CTCE

ACCES RESTRICTIONAT

Pentru a avea acces la la aceasta facilitate trebuie sa te abonezi la LegisPlus completand - formularul de comanda -

Si poti avea acces la:

Acte oficiale Acte interne Acte in limba engleza Juristprudenta romaneasca Modele de contract Doctrine Eurolegis Dictionare Coduri Juristprudenta drepturilor omului Achizitii publice Comentarii

    De asemenea, se apreciază că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 nu pot fi considerate nici norme tranzitorii, destinate să asigure trecerea de la vechea la noua reglementare şi care sunt sustrase de la incidenţa principiului neretroactivităţii legii, deoarece nu îndeplinesc condiţiile impuse de normele de tehnică legislativă, care ar fi trebuit să cuprindă măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ şi să fie incluse în capitolul VI - Dispoziţii tranzitorii şi finale al Legii nr. 165/2013. Este evident că prin adoptarea unor asemenea norme legiuitorul a intervenit asupra proceselor deja începute, aflate în diferite stadii de soluţionare, cu încălcarea principiului neretroactivităţii.

    În punctul de vedere exprimat în Dosarul nr. 591D/2013, Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 sunt neconstituţionale, contravenind principiilor constituţionale ale separaţiei puterilor în stat şi accesului liber la justiţie. În acest sens, arată că procesele în curs de judecată aflate pe rolul instanţelor sunt afectate în mod evident de noile reglementări prin întreruperea acestora, întrucât unii judecători, în virtutea rolului activ, au invocat, din oficiu, excepţia de prematuritate, care este o excepţie de fond, peremptorie şi absolută, iar, odată admisă, face ca acţiunea să fie respinsă. În condiţiile date, legiuitorul, prin adoptarea acestor norme, a intervenit în procesul de realizare a justiţiei, deoarece impune ca procesele aflate pe rolul instanţelor să fie întrerupte, prin respingerea cererilor de chemare în judecată, ca prematur introduse. Invocă, în acest sens, cele statuate de Curtea Constituţională în Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992.

    Se mai arată că o reluare a procedurilor cu caracter administrativ, ca urmare a respingerii acţiunii, contravine şi principiului soluţionării cauzei într-un termen optim şi previzibil, prevăzut de art. 6 din Codul de procedură civilă. Termenul optim de soluţionare a unei cauze implică durata care asigură cea mai bună eficienţă în realizarea justiţiei, iar previzibilitatea acestuia conferă părţilor posibilitatea de a estima evoluţia etapelor procesuale în timp. În egală măsură, în cazul unei reluări a procedurii administrative, noile termene în care legiuitorul a impus să fie soluţionate cererile depuse în urmă cu 12 ani, nu sunt rezonabile, întrucât se măreşte foarte mult, în mod nejustificat, fără criterii obiective, perspectiva rezolvării conflictelor ivite în materia restituirii imobilelor.

    Se mai apreciază că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie. Astfel, actele normative care au reglementat procesul de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv au avut o aplicabilitate limitată în timp, legiuitorul instituind termene de decădere în interiorul cărora persoanele îndreptăţite au avut posibilitatea de a formula cereri de restituire. Persoanele îndreptăţite au formulat, în termenele prevăzute de Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, cereri de chemare în judecată, solicitând instanţelor să se pronunţe asupra notificărilor depuse în temeiul Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât unităţile deţinătoare nu le-au soluţionat, potrivit legii. Or, unele instanţe de judecată, odată cu apariţia Legii nr. 165/2013, în aplicarea dispoziţiilor art. 4 coroborate cu art. 33 din acest act normativ, au respins ca prematur introduse acţiunile formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, deşi cererile de chemare în judecată au fost înregistrate în anii precedenţi, anterior intrării în vigoare a noului act normativ.

    Prin urmare, potrivit punctului de vedere al Avocatului Poporului, prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 au caracter retroactiv, întrucât acţionează asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificând în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. Invocă în acest sens cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008. Mai mult, se arată că la stabilirea sferei de acţiune în timp a legii trebuie să se ţină cont atât de prioritatea noii legi faţă de cea veche, cât şi de siguranţa raporturilor juridice, care presupune ca acestea să nu fie desfiinţate sau modificate fără un motiv de ordine publică. O abordare diferită a principiului neretroactivităţii înseamnă, pe de o parte, a-i solicita subiectului de drept, încă de la data introducerii cererii de chemare în judecată, o anumită conduită care nu era prevăzută de lege. Prin urmare, noua lege nu poate interveni asupra proceselor aflate în curs de judecată pe rolul instanţelor, întrucât o astfel de modificare nu face decât să creeze confuzii în înţelegerea şi aplicarea corectă a principiului constituţional al neretroactivităţii legilor.

    De asemenea, Avocatul Poporului apreciază că prevederea legală criticată contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi. Noile reglementări impun un tratament diferit între persoanele ale căror procese judiciare s-au finalizat şi cele care nu au beneficiat de finalizarea proceselor după intrarea în vigoare a modificărilor legislative, deşi cererile de chemare în judecată au fost depuse în aceeaşi perioadă, întrucât instanţele de judecată, în virtutea Legii nr. 165/2013, vor întrerupe cursul acestora. În condiţiile date, nu se poate identifica un criteriu obiectiv şi rezonabil care să îl determine pe legiuitor să impună o diferenţă între cei ale căror procese s-au finalizat şi cei ale căror procese sunt încă pe rolul instanţelor de judecată, având în vedere că atât în prima situaţie, cât şi în cea de-a doua cererile de chemare în judecată au fost formulate sub imperiul aceloraşi reglementări, cu atât mai mult cu cât durata proceselor nu depinde numai de atitudinea părţilor care pot formula sau nu diverse cereri sau se pot afla în situaţii de natură obiectivă, ci se datorează unor alte circumstanţe, care ţin de organizarea justiţiei şi de gradul de încărcare a activităţii instanţelor. Or, simpla împrejurare de fapt - şi anume soluţionarea cu întârziere a cererilor de chemare în judecată de către instanţele judecătoreşti - nu poate fi calificată drept un criteriu obiectiv şi rezonabil de diferenţiere, astfel încât nu poate justifica pe plan legislativ tratamentul discriminatoriu aplicabil persoanelor prevăzute în ipoteza normei.

    În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, Avocatul Poporului consideră că aceasta nu poate fi reţinută, însă dreptul de proprietate privată apare ca fiind supus unor ingerinţe din partea legiuitorului, care nu răspund întocmai exigenţelor de legalitate şi proporţionalitate între interesele generale şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale indivizilor.

    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Ţinând seama de notele autorilor excepţiei, Curtea constată că, în realitate, criticile sunt formulate cu privire la teza a doua a art. 4 din Legea nr. 165/2013 raportată la termenele prevăzute de art. 33 din aceeaşi lege. Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut:

    - Art. 4: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică [...], cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor [...] la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

    - Art. 33: "(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

    a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;

<   2   3   4   >

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare