În motivarea excepţiei autoarea acesteia considera ca primul dintre textele contestate "încalcă prevederile constituţionale, fixând o cota de plată pentru un bun care nu aparţine detentorului şi nici nu se ştie dacă va deveni vreodata proprietatea sa". În ceea ce priveşte dispoziţiile
art. 5 alin. 3 din Legea nr. 118/1996, care prevăd scutiri de la plata sumei fixe anuale pentru agenţii economici care efectuează transport de călători în comun, autoarea excepţiei susţine ca prin intermediul lor legiuitorul a acordat un regim juridic preferenţial acestor agenţi, "în detrimentul societăţilor comerciale cu capital privat şi chiar persoanelor fizice, care sunt obligate sa plătească această sumă fixa; în caz contrar, potrivit art. 4 alin. 1 pct. 3, nu pot dobândi dreptul de utilizare a drumurilor publice". Exprimandu-şi opinia, instanţa considera ca "aplicarea unei cote de 5% din valoarea în vama a autovehiculelor introduse în ţara în mod temporar este o dispoziţie neconstitutionala, cu atât mai mult cu cat legea vamală şi Legea nr. 90/1998 stabilesc obligaţia cumpărătorului la plata taxelor vamale calculate în momentul transferului dreptului de proprietate. Utilizatorul este însă obligat la plata taxelor pentru Fondul special al drumurilor publice pe toată perioada derulării contractului de leasing, potrivit art. 4 pct. 3 din lege. Taxa de 5% este o taxa datorată de proprietarul autovehiculului, iar modificarea legii, în sensul de a include în această categorie şi pe utilizatorul temporar al bunului, echivaleaza proprietatea cu folosinţă unui bun". În concluzie, considera ca dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 41 şi 135 din Constituţie. În temeiul
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi al Guvernului. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca ambele excepţii sunt neintemeiate. În ceea ce priveşte dispoziţiile
art. 4 alin. 1 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 118/1996, Guvernul considera ca acestea nu ingradesc în nici un fel exercitarea atributelor dreptului de proprietate: posesia, folosinţă şi dispoziţia. De altfel, se arata ca "stabilirea taxelor chiar şi pentru autovehiculele care nu sunt proprietatea, ci numai în folosinţă plătitorului taxei este o problemă ce implica aprecierea de către legiuitor a oportunităţii măsurii din punct de vedere economic." În ceea ce priveşte textul
art. 5 din Legea nr. 118/1996, Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate a rămas fără obiect, dat fiind ca acest text a fost abrogat implicit prin
Ordonanţa Guvernului nr. 72/1998, care scuteşte de la plata taxei numai pe proprietarii autovehiculelor radiate din circulaţie sau neutilizate temporar, iar nu şi societăţile comerciale care efectuează transporturi de călători în comun. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al
art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost sesizată. Textele art. 4 alin. 1 pct. 2 lit. b) şi ale
art. 5 alin. 3 din Legea nr. 118/1996, republicată, modificată şi completată prin
Ordonanţa Guvernului nr. 72/1998, au următorul conţinut: "Art. 4. - Sursele Fondului special al drumurilor publice se constituie după cum urmează: [...] 2. prin aplicarea unei cote de 5% asupra: ..................................................................