examinând Încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile
art. 50 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 29 august 1998, aprobată prin
Legea nr. 25/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 28 ianuarie 1999, cu următorul conţinut: "Evaluarea pagubelor se face, potrivit dispoziţiilor legale, la data constatării acestora." În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorul excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că
Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 reglementează un regim special de stabilire a răspunderii materiale a militarilor ce constă în obligaţia celor încadraţi de a repara, în condiţiile şi limitele prevăzute de lege, prejudiciul cauzat unităţii din vina şi în legătură cu munca lor. Potrivit
art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, poliţistul care a absolvit o instituţie de învăţământ a Ministerului Afacerilor Interne şi căruia i-au încetat raporturile de serviciu în primii 10 ani de activitate din motive imputabile lui este obligat să restituie cheltuielile efectuate cu pregătirea sa, proporţional cu perioada rămasă până la 10 ani, potrivit angajamentului încheiat în acest sens. Potrivit
art. 17 din Hotărârea Guvernului nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 3 aprilie 2007, la începerea studiilor universitare de licenţă, studenţii Academiei, cu excepţia celor de la Facultatea de Arhivistică, încheie angajamente cu Ministerul Afacerilor Interne, potrivit prevederilor actelor normative în vigoare, prin care se obligă ca, după absolvirea Academiei, să-şi desfăşoare activitatea timp de 10 ani în cadrul Ministerul Afacerilor Interne sau, după caz, al altor structuri similare, în funcţie de nevoile acestui minister. În cazul nerespectării angajamentului, din motive imputabile lui, absolventul sau, după caz, studentul este obligat să restituie cheltuielile de întreţinere efectuate pe timpul şcolarizării, actualizate, potrivit procedurii stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor. Prin cheltuieli de întreţinere efectuate pe timpul şcolarizării se înţelege cheltuielile efectuate cu hrănirea, echiparea, cazarea pe timpul studiilor, transportul dus şi întors pe timpul vacanţelor, precum şi drepturile salariale, după caz. Normele legale criticate prevăd că evaluarea pagubelor se face, potrivit dispoziţiilor legale, la data constatării acestora. Pagubele reprezintă cheltuielile de întreţinere efectuate pe timpul şcolarizării corespunzătoare perioadei în care nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită prin angajamentul încheiat cu Ministerul Afacerilor Interne. Reglementarea cadrului legal privind evaluarea pagubelor, respectiv modalităţile şi condiţiile răspunderii patrimoniale, reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului. Din examinarea prevederilor legale criticate, Curtea constată că acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, fiind firesc ca evaluarea pagubelor să se facă la data constatării, potrivit dispoziţiilor legale în materie. În legătură cu principiul neretroactivităţii legilor, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că o lege devine obligatorie numai după publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, ea rămânând în vigoare până la apariţia unei alte legi care o abrogă în mod explicit sau implicit. A decide că, prin dispoziţiile sale, legea nouă ar putea desfiinţa sau modifica situaţii juridice anterioare, constituite prin efectul actelor normative care nu mai sunt în vigoare, ar însemna să se încalce principiul constituţional al neretroactivităţii legii. Legea nouă este însă aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi. A se vedea în acest sens
Decizia nr. 120 din 16 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 296 din 5 aprilie 2004. Cu privire la criticile referitoare la
Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 1.122/2006, emis în aplicarea
art. 50 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998, prin care s-au stabilit noi categorii de cheltuieli care trebuie restituite în cazul nerespectării termenului din contractul de şcolarizare, Curtea constată că acestea vizează legalitatea ordinului, analiză ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, ci a instanţelor de judecată. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,