Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Antonia Constantin - procuror Benke Karoly - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 6 alin. (2) propoziţia finală din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia şi ale
art. 47 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Casa de Ajutor Reciproc a Salariaţilor din U.C.M.R. şi alte Instituţii din Reşiţa şi Casa de Ajutor Reciproc a Salariaţilor din C.S.R. din Reşiţa în Dosarul nr. 9.484/2005 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilă. La apelul nominal răspund autorii excepţiei, prin consilier juridic, precum şi părţile Biserica Reformată Buziaş şi Biserica Creştină Baptistă "Betezda" Buziaş, constatându-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul autorilor excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând, în esenţă, că prevederile legale criticate încalcă accesul liber la justiţie, întrucât după intrarea în vigoare a
Legii nr. 10/2001 nu se mai poate exercita acţiunea în revendicare potrivit dispoziţiilor Codului civil în ceea ce priveşte imobilele preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Reprezentantul celorlalte două părţi prezente solicită respingerea excepţiei, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 6 alin. (2) propoziţia finală din Legea nr. 213/1998, arătând că aspectele criticate ţin de tehnica legislativă şi excedează competenţei Curţii. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 46 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001, se apreciază că aceasta este neîntemeiată, invocându-se în acest sens jurisprudenţa Curţii. CURTEA,