(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauţiune." În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Legea fundamentală, care au următorul cuprins: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. (2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate sunt norme de procedură a căror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa autorităţii legiuitoare. De asemenea, Curtea reţine că dispoziţiile
art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 permit instanţei de judecată ca, ţinând seama de circumstanţele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual şicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a acţionarilor contestate şi să stabilească o cauţiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale. Curtea mai reţine că depunerea cauţiunii constituie o garanţie, în sensul că, în urma respingerii acţiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a acţionarilor, partea interesată va putea cere şi obţine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective. În consecinţă, Curtea constată că prevederile legale criticate nu sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi. De altfel, asupra acestor prevederi legale Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin
Decizia nr. 715 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 20 noiembrie 2006, când a respins excepţia ca fiind neîntemeiată. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în decizia menţionată mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Cocor Turism" - S.A. din Neptun în Dosarul nr. 6.056/118/2007 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie.