Audierea celui în cauză este obligatorie, acesta fiind îndreptăţit să ia cunoştinţă de conţinutul dosarului şi să-şi formuleze apărarea. Consiliul de disciplină citează părţile şi pronunţă o hotărâre motivată, care se comunică acestora. Împotriva hotărârii părţile pot face contestaţie la Consiliul uniunii, în termen de 10 zile de la comunicare. Hotărârea Consiliului uniunii poate fi atacată la instanţa judecătorească competentă, civilă sau de contencios administrativ, după caz. Hotărârea definitivă se comunică şi Ministerului Justiţiei. Procedura judecării abaterilor disciplinare se stabileşte prin regulament."; - Art. 41: "Sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea faptelor şi constau în: a) observaţie scrisă; b) amendă de la 50.000 lei la 200.000 lei, care se face venit la bugetul Camerei Notarilor Publici. Neachitarea în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii atrage suspendarea de drept a notarului public până la achitarea sumei. Hotărârea definitivă constituie titlu executoriu; c) suspendarea din funcţie pe o durată de maximum 6 luni; d) excluderea din profesie." Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (4) privind jurisdicţiile speciale administrative, ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei pentru toţi şi ale art. 126 alin. (5) şi (6) privind interzicerea instanţelor extraordinare şi controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate s-a pronunţat prin
Decizia nr. 650/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iulie 2008, statuând că procedura judecării abaterilor disciplinare nu trebuie confundată cu o jurisdicţie specială administrativă, care, în conformitate cu art. 21 alin. (4) din Constituţie, este gratuită şi facultativă. Astfel, potrivit
art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, jurisdicţia administrativă specială este "activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în materie, competenţa de soluţionare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialităţii, asigurării dreptului la apărare şi independenţei activităţii administrativ-jurisdicţionale", iar actul administrativ este "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice". Prin urmare, în cauza de faţă ne aflăm în domeniul unei proceduri disciplinare, iar nu al unei proceduri jurisdicţionale speciale administrative. Totodată, cu privire la natura juridică a contestaţiilor privitoare la măsurile disciplinare ce pot fi aplicate de către ordinele profesionale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că în numeroase state ale Consiliului Europei abaterile disciplinare sunt de competenţa acestor ordine, iar o asemenea atribuire de competenţă nu este contrară dispoziţiilor Convenţiei, care impune totuşi unul dintre următoarele sisteme: sau jurisdicţiile ordinelor îndeplinesc exigenţele art. 6 paragraful 1 din Convenţie sau ele nu le îndeplinesc şi atunci legea naţională permite accesul la o instanţă judecătorească care prezintă toate garanţiile dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei de către un tribunal independent şi imparţial (cauzele Albert et Le Compte contra Belgiei, 1983, şi Bryan contra Marii Britanii, 1995). Astfel, în cauza de faţă, părţile pot ataca hotărârea Consiliului uniunii la instanţele judecătoreşti, potrivit
art. 40 alin. (6) din Legea nr. 36/1995. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.