În ceea ce priveşte cerinţa aprobării de către Parlament, într-un anumit termen, sub sancţiunea încetării efectelor actului normativ, aceasta este impusă de art. 115 alin. (3) din Constituţie pentru ordonanţele simple, emise în baza unei legi speciale de abilitare, şi numai dacă legea de abilitare o cere, iar nu pentru ordonanţele de urgenţă. Referitor la celelalte dispoziţii constituţionale invocate în cauză, se constată că autorul excepţiei se limitează doar la enumerarea acestora, fără a motiva în ce constă încălcarea lor prin actul normativ criticat. Or, potrivit
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie făcute în formă scrisă şi motivate. Coroborând acest text de lege cu prevederile
art. 29 din Legea nr. 47/1992, rezultă că de esenţa controlului de constituţionalitate este exercitarea acestuia numai în limitele sesizării. Prin urmare, Curtea Constituţională nu se poate substitui părţii cu privire la invocarea unor motive de neconstituţionalitate. Acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile
Legii nr. 47/1992. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2006 privind unele măsuri pentru asigurarea bunei funcţionări a instanţelor judecătoreşti şi parchetelor şi pentru prorogarea unor termene, excepţie invocată de Florian Drăgoi în Dosarul nr. 4.680/301/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2007. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof.univ.dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Marieta Safta _________