┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 438 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionela Maria Matei în Dosarul nr. 2.423/112/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 167D/2018. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Nicolae Alexandru Ştefan, din cadrul Baroului Cluj, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului prezent care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând susţinerile cuprinse în notele scrise aflate la dosar. 4. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens reţine că normele procesual penale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici identice. Reţine de asemenea că
art. 438 din Codul de procedură penală nu reglementează cazuri de casare cu privire la latura civilă a procesului penal, întrucât recursul în casaţie este o cale de atac extraordinară ce priveşte doar erorile de drept, legiuitorul având competenţa constituţională, în temeiul
art. 126 şi
art. 129 din Legea fundamentală, să reglementeze în acest mod această cale de atac. Susţine, totodată, că nu se aduce atingere dispoziţiilor
art. 16 din Constituţie, iar dispoziţiile
art. 21 din Legea fundamentală nu sunt incidente în cauză. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea nr. 446/RC din 15 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.423/112/2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 438 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Ionela Maria Matei în soluţionarea recursului în casaţie declarat de inculpată, autoare a excepţiei, împotriva Deciziei penale nr. 885/A din 26 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată că
art. 436 din Codul de procedură penală indică faptul că atât procurorul, cât şi inculpatul pot formula recurs în casaţie cu privire la latura civilă. Acelaşi text de lege dă calitate procesuală activă în recursul în casaţie şi părţii civile sau părţii responsabile civilmente, făcând menţiunea expresă a faptului că recursul acestora poate viza şi latura civilă a cauzei. Concluzionează că legea permite contestarea modului de soluţionare a laturii civile pe calea recursului în casaţie. Cu toate acestea, în cuprinsul
art. 438 din Codul de procedură penală nu se regăseşte niciun motiv care ar putea fi legat de latura civilă a cauzei penale. În consecinţă, susţine că se aduce atingere principiului constituţional al respectării legii, afectat de omisiunea legislativă invocată. Totodată, susţine că se aduce atingere şi principiului egalităţii în drepturi, consacrat constituţional, în condiţiile în care, odată ce partea civilă a înţeles să alăture acţiunea civilă acţiunii penale, aceasta beneficiază de arme procedurale limitate raportat la un proces civil separat unde toate părţile acelui proces ar fi avut drept la recurs. De asemenea apreciază că se acordă mai multe pârghii procedurale pentru soluţionarea laturii penale faţă de latura civilă, care, deşi este subsidiară celei dintâi, este alăturată acesteia şi ar trebui să beneficieze de toate regulile care guvernează procesul penal. În acest sens susţine că, dacă aplicarea unei pedepse în afara limitelor legale este un motiv de recurs în casaţie, nu există nicio justificare pentru ca pronunţarea unei soluţii ultra petita cu privire la latura civilă a procesului penal să nu constituie motiv de recurs în casaţie. Apreciază că, în cauză, s-a pronunţat o hotărâre în mod vădit cu aplicarea greşită a legii. 7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, în condiţiile în care prevederile
art. 436 alin. (1) lit. b)