Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile
art. 31 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 23 aprilie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: "Şedinţa este legal constituită dacă participă cel puţin două treimi din numărul consilierilor aleşi. În cazul în care nu se poate asigura această majoritate şedinţa se va organiza, în aceleaşi condiţii, peste 3 zile, la convocarea prefectului. Dacă nici la a doua convocare reuniunea nu este legal constituită, se va proceda la o nouă convocare, de către prefect, peste alte 3 zile, în aceleaşi condiţii." Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 2 referitoare la suveranitate, ale art. 8 referitoare la pluralism şi partidele politice, coroborat cu art. 40 referitor la dreptul de asociere, ale art. 36 privind dreptul de vot, ale art. 37 privind dreptul de a fi ales, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 120 alin. (1) privind, în special, principiul autonomiei locale, ale art. 122 cu privire la consiliul judeţean, ale art. 123 alin. (4) privind independenţa consiliilor judeţene şi a preşedinţilor acestora în raporturile cu prefectul şi ale art. 135 alin. (2) lit. g) privind asigurarea aplicării de către stat a politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene. Examinând excepţia, Curtea Constituţională reţine următoarele: Textul de lege criticat, deşi se referă la consiliile locale, are pertinenţă în cauză, întrucât, potrivit
art. 103 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, acesta se aplică în mod corespunzător şi cu privire la consiliile judeţene. Curtea observă că, potrivit dispoziţiilor art. 122 alin. (2) din Constituţie, "Consiliul judeţean este ales şi funcţionează în condiţiile legii". Aşa fiind, prevederile
art. 31 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 nu aduc atingere textului constituţional invocat, ci, dimpotrivă, constituie o expresie a acestuia. Cvorumul de două treimi din numărul consilierilor aleşi, necesar desfăşurării şedinţei de constituire, dă o legitimitate sporită hotărârilor luate cu acest prilej. Posibilitatea acordată prefectului, prin textul de lege criticat, de a convoca şedinţa de constituire a consiliilor judeţene nu constituie o imixtiune în problemele administraţiei publice locale, prefectul neavând drept de vot în adoptarea hotărârilor, ci un rol exclusiv organizatoric. Aşadar, Curtea nu poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 123 alin. (4) din Constituţie. Cu privire la dispoziţiile art. 2, art. 8, coroborat cu art. 40, art. 36, 37, 53, art. 120 alin. (1) şi art. 135 alin. (2) lit. g) din Constituţie, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 31 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Consiliul Judeţean Constanţa în Dosarul nr. 4.684/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2006. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,