Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile
art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 34 cu referire la art. 120 din Codul penal, în caz de concurs de infracţiuni, din care pentru unele s-au stabilit pedepse ce intră sub incidenţa graţierii. Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor
art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 74 de judecători din totalul de 111 judecători în funcţie. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie. Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se stabili că, în cazul intervenirii graţierii pentru unele dintre infracţiunile aflate în concurs, dispoziţiile referitoare la contopire se aplică numai cu privire la pedepsele executabile, iar graţierea individuală vizează pedeapsa rezultantă aplicată. SECŢIILE UNITE,deliberând asupra recursului în interesul legii de faţă, constată următoarele: În aplicarea dispoziţiilor art. 34 din Codul penal, cu referire la art. 120 din acelaşi cod, instanţele judecătoreşti s-au pronunţat în mod diferit cu privire la modalitatea în care trebuie efectuată contopirea pedepselor în caz de concurs de infracţiuni, dintre care pentru unele s-au stabilit pedepse ce intră sub incidenţa graţierii. Astfel, unele instanţe, în caz de concurs de infracţiuni, pentru care au stabilit numai pedepse cu închisoarea, le-au contopit în conformitate cu art. 34 alin. 1 lit. b) din Codul penal, în sensul că au aplicat pedeapsa cea mai grea, după care, considerând că pedeapsa rezultantă reflectă întregul ansamblu infracţional, au constatat graţierea acesteia. Alte instanţe, dimpotrivă, după stabilirea pedepselor pentru fiecare infracţiune aflată în concurs, au procedat la contopirea acestora şi au dispus să fie executată pedeapsa cea mai grea, cu adăugarea unui eventual spor, dispunând apoi descontopirea pedepsei rezultante astfel calculate în pedepsele componente, precum constatarea graţierii celor pentru care a intervenit această măsură de clemenţă. În fine, alte instanţe, stabilind pedepse distincte pentru toate infracţiunile aflate în concurs, au constatat graţierea fiecărei pedepse căreia îi era aplicabilă această măsură de clemenţă, iar în final au contopit numai pedepsele executabile, care nu au făcut obiectul graţierii sau au fost graţiate parţial. Aceste din urmă instanţe au procedat corect. Într-adevăr, prin art. 120 alin. 1 din Codul penal se prevede că "graţierea are ca efect înlăturarea, în totul sau în parte, a executării pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai uşoară", iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, "graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat", în care caz "partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunţate de instanţă se reduce în mod corespunzător", iar "dacă suspendarea condiţionată este revocată sau anulată, se execută numai partea de pedeapsă rămasă negraţiată". În dezvoltarea dispoziţiilor din Codul penal menţionate, prin
art. 1 din Legea nr. 546/2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii, s-a subliniat că "graţierea este măsura de clemenţă ce constă în înlăturarea, în total sau în parte, a executării pedepsei aplicate de instanţă ori în comutarea acesteia în una mai uşoară".