Hotărîrile judecătoreşti pronunţate pe teritoriul unuia dintre statele contractante vor fi recunoscute şi declarate executorii pe teritoriul celuilalt stat contractant, fără examinarea fondului, dacă îndeplinesc următoarele condiţii: a) autoritatea judiciară sa fi fost competenţa potrivit art. 5 al prezentei convenţii; b) hotărîrea să fie susceptibilă de executare pe teritoriul statului în care a fost pronunţată.
ART. 3 Hotărîrea pronunţată în lipsa nu va fi recunoscută şi declarata executorie decît dacă actul de sesizare a instanţei a fost comunicat în mod valabil părţii lipsa şi dacă aceasta a avut timp suficient pentru a-şi face apărarea.
ART. 4 Recunoaşterea sau executarea hotărîrii judecătoreşti va fi refuzată în unul din următoarele cazuri: 1. dacă este vadit incompatibilă cu ordinea publică a statului solicitat; 2. dacă un proces între aceleaşi părţi, întemeiat pe aceleaşi fapte şi avînd acelaşi obiect: a) este pendinte în faţa unei autorităţi judiciare a statului solicitat, care a fost prima sesizată, sau b) a dat loc la o hotărîre pronunţată în statul solicitat.
ART. 5 Autoritatea judiciară a statului în care a fost pronunţat hotărîrea este considerată competenţa, potrivit prezentei convenţii, dacă este îndeplinită una din următoarele condiţii: a) la data intentarii acţiunii, reclamantul sau pîrîtul avea domiciliul sau reşedinţa obişnuită pe teritoriul acestui stat; b) reclamantul şi pîrîtul au avut ultimul domiciliu comun sau ultima reşedinţa comuna obişnuită pe teritoriul acestui stat şi dacă reclamantul şi-a păstrat domiciliul sau reşedinţa obişnuită pînă în momentul intentarii acţiunii;