ART. 4 Prezenta convenţie se extinde la acţiunile care au drept scop repararea daunelor pe care, fie prin executarea sau omiterea unei manevre, fie prin nerespectarea regulamentelor, o nava le-a cauzat fie altei nave, fie bunurilor sau persoanelor aflate la bord, chiar şi atunci când nu a avut loc abordajul.
ART. 5 Nici o prevedere din prezenta convenţie nu modifica normele de drept care sunt în vigoare în statele contractante, în ceea ce priveşte abordajele implicind nave militare sau nave aparţinând statului sau unui serviciu de stat.
ART. 6 Prezenta convenţie nu produce efect în ceea ce priveşte acţiunile născute din contractul de transport sau din orice alt contract.
ART. 7 Prezenta convenţie nu se va aplica cazurilor vizate de dispoziţiile convenţiei revizuite asupra navigaţiei pe Rhin din 17 octombrie 1868.
ART. 8 Dispoziţiile prezentei convenţii vor fi aplicate avîndu-se în vedere toţi cei interesaţi, când toate navele în cauza vor avea naţionalitatea statelor inaltelor părţi contractante. Se înţelege, totodată, ca: 1. privitor la cei interesaţi, cetăţeni ai unui stat necontractant, aplicarea dispoziţiilor de mai sus va putea fi subordonata de către fiecare dintre statele contractante condiţiei de reciprocitate; 2. atunci când toţi cei interesaţi sunt cetăţenii aceluiaşi stat căruia îi aparţine tribunalul sesizat, se va aplica legea naţionala şi nu convenţia.
ART. 9 Inaltele părţi contractante se angajează sa supună arbitrajului toate diferendele dintre state ce pot rezultă din interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, fără prejudicierea, totodată, a obligaţiilor inaltelor părţi contractante care sunt de acord sa supună diferendele lor Curţii Internaţionale de Justiţie.