--------- *) Aprobată prin
ORDINUL nr. 138/17 aprilie 1995 al MINISTERULUI MUNCII ŞI PROTECŢIEI SOCIALE şi
ORDINUL nr. 1.949/9 mai 1995 al COMISIEI NAŢIONALE PENTRU STATISTICĂ.
ANEXA 1 (publicată în BROŞURA din 1995) PARTEA ÎNTÂI I. Elemente de metodologie a elaborării şi mod de utilizare II. Descrierea grupelor majore I. ELEMENTE DE METODOLOGIE A ELABORĂRII ŞI MOD DE UTILIZARE I.1. Clasificarea ocupaţiilor - parte a sistemului integrat de clasificări şi nomenclatoare În practica economica se utilizează SISTEME STANDARDIZATE DE CLASIFICĂRI, care constituie componentele de baza ale SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ECONOMIC. Acesta se constituie în instrumente indispensabile pentru asigurarea în mod unitar a culegerii, stocării, prelucrării şi analizei datelor. Ansamblul acestora reprezintă SISTEMUL UNITAR DE CLASIFICĂRI ŞI NOMENCLATOARE, care funcţioneaza la nivel macroeconomic. Elaborarea noii clasificări a ocupaţiilor din România (COR) a avut ca obiectiv prioritar alinierea la standardele internaţionale elaborate de Uniunea Europeana (ISCO-88-COM) şi ONU (ISCO-88), asigurându-se transparenta informaţiei economico-sociale în domeniul resurselor şi utilizării forţei de muncă. Lucrarea are un caracter inedit prin aceea ca, pentru prima data în România, s-a realizat o clasificare a ocupaţiilor care cuprinde şi elemente de descriere pe fiecare treapta a acesteia (grupa majora, subgrupa majora, grupa minora şi de baza). Alinierea la standardele internaţionale a COR s-a realizat cu luarea în considerare a specificului economiei româneşti. Concret, aceasta a însemnat constituirea unor grupe minore şi de baza pentru categorii de ocupaţii semnificative ca pondere şi specific în economia românească, cu asigurarea integrării în standardele internaţionale. La elaborarea clasificării s-au avut în vedere următoarele principii şi criterii: