Inapoi la Cautare

DECIZIE 472 /2015


referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 şi art. 342-348 din Codul de procedură penală


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 19.08.2019, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (19.08.2019) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC



	
     Augustin Zegrean          - preşedinte
    Valer Dorneanu - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Daniel Marius Morar - judecător
    Mona-Maria Pivniceru - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Mihaela Ionescu - magistrat-asistent


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 şi art. 342-348 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată din oficiu de către judecătorul de cameră preliminară în Dosarul nr. 6.775/62/2014 al Tribunalului Braşov - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 291D/2015.

    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a comunicat concluzii scrise prin care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate.

    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că normele procesual penale ale art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1) şi art. 347 alin. (3) au fost supuse controlului de constituţionalitate prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, Curtea constatând neconstituţionalitatea acestora, aşa încât apreciază că excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect aceste prevederi legale este inadmisibilă. Cât priveşte celelalte critici invocate, consideră că nu este rolul Curţii Constituţionale să stabilească modalităţi de eficientizare a procedurii de cameră preliminară şi modalităţi de realizare a contactului dintre inculpat şi apărătorul său, iar, în ceea ce priveşte readministrarea probelor excluse de către judecătorul de cameră preliminară, arată că este rolul instanţei de judecată de a administra probe, în condiţii de oralitate şi contradictorialitate, existând chiar sisteme de drept, de pildă sistemul suedez, în care nu este reglementată instituţia excluderii probelor.

                         CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

    5. Prin Încheierea nr. 47 din data de 9 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 6.775/62/2014, Tribunalul Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 şi art. 342-348 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată din oficiu de către judecătorul de cameră preliminară într-o cauză având ca obiect constatarea legalităţii sesizării instanţei, a legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, în procedura de cameră preliminară.

    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate judecătorul de cameră preliminară arată că dispoziţiile criticate încalcă art. 16 din Constituţie, lipsind caracterul accesibil şi previzibil al normei criticate, de vreme ce modul în care este administrată justiţia în faza camerei preliminare diferă de la o instanţă la alta sau chiar de la un complet la altul în cadrul aceleiaşi instanţe. Din această cauză, probleme sau situaţii juridice care ar trebui să aibă o soluţie unitară primesc, în mod nejustificat, soluţii diferite. Totodată, consideră că prevederile referitoare la activitatea judecătorului în faza camerei preliminare încalcă dispoziţiile art. 20 din Constituţie şi nu îndeplinesc condiţiile art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la caracterul previzibil şi accesibil al normei juridice. Intervenţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin decizii pronunţate în recurs în interesul legii şi hotărâri prealabile pronunţate pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pentru a clarifica procedura de urmat, sau deciziile de neconstituţionalitate pronunţate de Curtea Constituţională nu pot complini lipsurile normei fără a intra în sfera de competenţă a autorităţii legiuitoare, de vreme ce acestea nu pot crea izvoare pozitive de drept.

    7. De asemenea, judecătorul de cameră preliminară apreciază că normele procesual penale criticate aduc atingere şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 referitor la dreptul la un proces echitabil. În acest sens, arată că acest drept presupune existenţa unui remediu efectiv pentru situaţia în care o fază a procesului penal a avut loc cu încălcarea drepturilor fundamentale şi, pe de altă parte, acest drept presupune ca remediul efectiv să poată fi exercitat într-un termen rezonabil. Or, prin reglementarea camerei preliminare, deşi s-a urmărit crearea unui filtru de legalitate, această finalitate nu este reală şi, pe de altă parte, nu a condus decât la mărirea duratei de soluţionare a cauzelor penale. Aşadar, prin modul în care a reglementat camera preliminară, legiuitorul a încălcat atât dreptul la un proces echitabil prin încălcarea dreptului privind egalitatea în faţa legii, cât şi obligativitatea de a reglementa în mod previzibil şi accesibil, astfel încât orice subiect să cunoască ce conduită trebuie să adopte. Această procedură este ineficientă, dilatorie în ceea ce priveşte durata de soluţionare a cauzelor penale şi lipsită de previzibilitate în ceea ce priveşte procedura de urmat.

    8. În continuare, judecătorul de cameră preliminară enumeră câteva cazuri, din practica instanţelor, pentru a demonstra ineficienţa procedurii de cameră preliminară, astfel: în marea majoritate a cauzelor, în perioada camerei preliminare, avocatul desemnat din oficiu nu ia legătura şi nu comunică cu inculpatul trimis în judecată. Prima comunicare are loc în faza de judecată, deşi odată cu comunicarea rechizitoriului inculpatului i se comunică şi numele şi datele de contact ale avocatului desemnat din oficiu, aşa încât au fost foarte rare situaţiile în care s-a realizat o comunicare şi deci o apărare efectivă în această fază; singurele nulităţi absolute care pot fi invocate de către judecătorul de cameră preliminară în privinţa efectuării actelor de urmărire penală sunt cele de la art. 281 alin. (1) lit. e) şi f) din Codul de procedură penală şi sunt cele legate de lipsa suspectului sau a inculpatului în cursul urmăririi penale, atunci când prezenţa sa este obligatorie, respectiv lipsa asistenţei de către avocat a suspectului sau a inculpatului (nu a persoanei vătămate sau a altei părţi), atunci când aceasta era obligatorie, în cursul urmăririi penale. Aceste nulităţi ar putea fi invocate în condiţiile art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală până la închiderea (finalizarea definitivă) a procedurii de cameră preliminară; probele nelegale şi neloiale sunt excluse de judecătorul de cameră preliminară şi astfel nu ar mai trebui să poată să fie avute în vedere la judecarea în fond a cauzei; măsura excluderii devine ineficientă atâta vreme cât, în majoritatea lor, probele pot fi readministrate de judecătorul fondului în faza de judecată, la cererea Ministerului Public. Sunt foarte rare situaţiile în care o probă nu mai poate fi readministrată. În toate situaţiile în care au fost excluse probe, acestea au fost readministrate, martorii au fost reaudiaţi în faza de judecată, expertizele au fost refăcute etc., aceasta deoarece nelegalitatea procedurii de administrare a probei a fost considerată diferită de legalitatea probei înseşi; în cursul camerei preliminare nu poate fi constatată nelegalitatea decurgând din neadministrarea unor probe care sunt imperativ prevăzute de lege pentru buna desfăşurare a procesului penal - de exemplu situaţia în care o probă constituie atât o condiţie de procesualitate, cât şi una de substanţialitate, cum este expertiza medico-legală psihiatrică a minorului care are vârsta între 14-16 ani. Altfel spus, în materia probelor, judecătorul nu poate examina ceea ce nu există, dar trebuie să existe, astfel că, în continuare, acesta în faza de judecată va administra probele care lipsesc şi care au caracter obligatoriu; camera preliminară a fost reglementată pentru a stabili un filtru privind aspectele ce ţin exclusiv de legalitatea cauzei penale desfăşurate în cursul urmăririi penale. Această procedură nu a condus decât la creşterea duratei de soluţionare a cauzelor penale, a duratei în care inculpatul a fost plasat în detenţie preventivă. Într-o proporţie ridicată au fost invocate critici care nu au rol de excepţii, ulterior s-a formulat contestaţie, astfel că judecata a debutat la 6-9 luni de la data înregistrării rechizitoriului la instanţă; în situaţia în care nu au fost invocate toate excepţiile, chiar dacă ne aflăm în prezenţa unei instituţii speciale şi a unui termen maxim de invocare a neregularităţilor, şi în cursul judecăţii continuă verificarea atentă şi minuţioasă a actelor de urmărire penală, toate acestea pentru a se asigura împlinirea actului de justiţie. De pildă, în cazul probelor obţinute prin tortură sau a probelor derivate, acestea nu pot fi folosite, în niciun caz, în procesul penal, întrucât art. 102 din Codul de procedură penală instituie o adevărată inadmisibilitate a unor asemenea probe, care nu operează prin intermediul nulităţilor, ca în ipoteza altor nelegalităţi vizând modalitatea de administrare a probelor; în ceea ce priveşte verificarea neregularităţilor actului de sesizare, conţinutul şi forma rechizitoriului sunt reglementate de art. 328 şi 329 din Codul de procedură penală. În mod curent, cele mai întâlnite neregularităţi ale actului de sesizare, identificate din practică, se referă la faptele şi obiectul care au făcut obiectul urmăririi penale, la maniera în care probele administrate sau culese în cursul urmăririi penale sunt descrise sau doar descrise fără a fi analizate, la modul deficitar în care este descrisă starea de fapt pentru fiecare inculpat şi, implicit, pentru fiecare participant la fapta/faptele care formează obiectul dosarului. Sunt situaţii în care procurorul omite să descrie probele administrate şi modul în care acestea sunt apte să stabilească o bănuială rezonabilă cu privire la cel trimis în judecată. Tot din practică, de cele mai multe ori aceste nereguli nu sunt acoperite de procuror, chiar dacă există cereri pentru o descriere rezonabilă a faptelor ce formează obiectul sesizării, astfel că tot judecătorului îi va reveni în cursul judecăţii stabilirea stării de fapt pe baza probelor administrate; prin raportare la art. 281 din Codul de procedură penală se constată că legiuitorul a înlăturat nelegala sesizare a instanţei dintre cazurile de nulitate absolută, aşa încât nerespectarea reglementărilor care vizează acest aspect atrage sancţiunea nulităţii relative. Ca atare, este lipsită de importanţă o nelegalitate atât de colosală, este ineficientă, deoarece judecătorul chiar dacă constată o asemenea nelegalitate, nu va putea dispune restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale de către organul competent.

    9. Referitor la lipsa de previzibilitate a procedurii ce ar trebui urmată, judecătorul de cameră preliminară enumeră următoarele probleme practice: nu este reglementată situaţia în care şi judecătorul de cameră preliminară şi inculpatul/inculpaţii constată că există excepţii, nelegalităţi sau neregularităţi. Este posibil ca atât judecătorul, cât şi inculpatul să fi constatat aceleaşi critici. În aceste condiţii nu s-a stabilit, în mod unitar, dacă judecătorul se pronunţă prin încheiere asupra propriilor excepţii, dacă o asemenea încheiere are sau nu cale de atac. În practică, au existat situaţii în care judecătorul s-a pronunţat prin încheiere asupra excepţiilor şi neregularităţilor invocate, a comunicat această încheiere Ministerului Public, care a exercitat calea de atac a contestaţiei, considerată admisibilă de instanţa de control judiciar, deoarece s-a apreciat că trebuie să existe un control asupra acestor dispoziţii. Au existat şi situaţii în care judecătorul de cameră preliminară s-a pronunţat cu privire la toate excepţiile invocate din oficiu şi cele invocate de inculpat, prin unica încheiere de cameră preliminară, stabilind că împotriva acesteia există dreptul de a o contesta la instanţa superioară; în situaţia în care judecătorul de cameră preliminară elimină toate probele şi procurorul menţine dispoziţia de trimitere în judecată este obligatorie începerea judecăţii. În această situaţie, întreg probatoriul se va reface în cursul judecăţii, deşi poate întreaga urmărire penală a fost efectuată de un organ necompetent material sau după calitatea persoanei; o altă situaţie ce determină ineficienţa acestei faze este cea referitoare la termenul de 20 de zile prevăzut de art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală. Astfel, în cauzele în care nu se invocă excepţii şi se doreşte urmarea procedurii privind recunoaşterea vinovăţiei, iar inculpatul este arestat, nu este necesar un termen de 20 de zile. Un asemenea termen ar conduce doar la menţinerea inculpatului în stare de arest preventiv. Pe de altă parte, au existat în practică situaţii în care au fost depuse excepţii şi după perioada de 20 de zile, excepţii care au fost soluţionate de judecătorul de cameră preliminară, astfel cum s-a stabilit la întâlnirea de practică unitară, nefiind prevăzută nicio sancţiune pentru nerespectarea termenului de 20 de zile, aşa încât nu atrage nicio decădere; în ceea ce priveşte termenul la care se discută în contradictoriu excepţiile ridicate din oficiu şi cele ridicate de inculpat, pentru acest termen, potrivit Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014 a Curţii Constituţionale, ar trebui citate toate părţile. Nu este stabilit dacă pentru acest termen se citează sau nu părţile civile, părţile responsabile civilmente, dacă acestora li se comunică excepţiile ridicate de către inculpat, dacă acestea au dreptul să depună şi ele excepţii, dacă toate excepţiile ridicate se discută în contradictoriu cu toate părţile, în prezenţa apărătorilor acestora. În concluzie, judecătorul de cameră preliminară apreciază că, atâta vreme cât modul în care a fost reglementată camera preliminară nu asigură un remediu efectiv pentru asigurarea unui proces echitabil în ansamblul său, întreaga procedură trebuie regândită, astfel încât să asigure un proces echitabil pentru toţi participanţii la procesul penal, pentru ca măsurile dispuse să fie similare pentru persoanele aflate în situaţii juridice identice.

    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

    11. Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, arată că dispoziţiile art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1) şi art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 şi Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, aşa încât excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect aceste dispoziţii este inadmisibilă.
1   2   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Comentarii Act

Nu sunt comentarii momentan.

Posteaza pe retele sociale

Pentru a posta un comentariu trebuie sa va autentificati


Daca nu aveti inca un cont si vreti sa va inregistrati dati click aici


Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda LegisPlus
Testeaza LegisPlus
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic

Info

Se încarcã, vã rugãm asteptati.