Inapoi la Cautare

DECIZIE 293 /2016


asupra sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Hotărârii Parlamentului nr. 5/2016 privind desemnarea membrilor Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune, a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) şi alin. (7) teza întâi din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii Române de Televiziune, precum şi asupra sesizării privind încălcarea principiului colaborării loiale între Parlament şi Curtea Constituţională, consacrat de dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi (5), art. 142 şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, prin refuzul Parlamentului de a redacta hotărârile privind respingerea numirii în funcţie a domnului George Orbean în funcţia de director general al Societăţii Române de Televiziune, la data de 29 martie 2016, şi de numire/respingere a numirii doamnei Monica Simona Ghiurco în funcţia de director general al Societăţii Române de Televiziune, la data de 11 aprilie 2016


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 16.07.2019, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (16.07.2019) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC



	
     Augustin Zegrean          - preşedinte
    Valer Dorneanu - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Daniel Marius Morar - judecător
    Mona-Maria Pivniceru - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef


    1. Pe rol se află soluţionarea sesizării de neconstituţionalitate privind dispoziţiile Hotărârii Parlamentului nr. 5/2016 privind desemnarea membrilor Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune, a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) şi alin. (7) teza întâi din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii Române de Televiziune, precum şi asupra sesizării privind încălcarea principiului colaborării loiale între Parlament şi Curtea Constituţională, consacrat de dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi (5), art. 142 şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, prin refuzul Parlamentului de a redacta hotărârile privind respingerea numirii în funcţie a domnului George Orbean în funcţia de preşedinte director general al Societăţii Române de Televiziune, la data de 29 martie 2016, şi de numire/respingere a numirii doamnei Monica Ghiurco în funcţia de preşedinte director general al Societăţii Române de Televiziune, la data de 11 aprilie 2016, sesizare formulată de un număr de 82 de deputaţi şi 26 de senatori aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal şi transmisă Curţii Constituţionale prin Adresa nr. 2/3.196 din 25 aprilie 2016 de către secretarul general al Camerei Deputaţilor.

    2. Sesizarea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. l) din Constituţie şi al art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 3.413 din 26 aprilie 2016 şi constituie obiectul Dosarului nr. 574L/2/2016.

    3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că Hotărârea Parlamentului nr. 5/2016 contravine dispoziţiilor art. 76 alin. (2) din Constituţie, deoarece a fost adoptată în temeiul unei norme prezumat neconstituţionale, respectiv art. 19 alin. (1) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii Române de Televiziune.

    4. În fapt, la data de 22 martie 2016, Parlamentul României s-a întrunit şi a votat hotărârea privind numirea Consiliului de Administraţie al Societăţii Române de Televiziune, în temeiul Legii nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii Române de Televiziune. Majoritatea necesară pentru adoptarea hotărârii conform art. 76 alin. (2) din Constituţie şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale trebuia să fie de jumătate plus unu din numărul parlamentarilor prezenţi (majoritate simplă). Prin încălcarea dispoziţiilor constituţionale, Parlamentul României a adoptat Hotărârea nr. 5/2016 cu majoritatea absolută a voturilor (jumătate plus unu din numărul senatorilor şi deputaţilor), făcând aplicarea dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 41/1994, aşa cum se arată şi în preambulul hotărârii menţionate mai sus. Or, aşa cum a statuat Curtea şi prin Decizia nr. 341 din 6 mai 2015, o atare hotărâre este neconstituţională prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (5) şi art. 76 alin. (2) din Constituţie.

    5. Tot în sensul preeminenţei normei constituţionale în adoptarea cu majoritate simplă a tuturor hotărârilor Parlamentului, ale Senatului sau ale Camerei Deputaţilor, cu excepţia acelor situaţii în care însăşi Constituţia solicită majoritate absolută sau calificată, sunt şi considerentele cuprinse în mai multe decizii ale Curţii Constituţionale, spre exemplu Decizia nr. 989 din 1 octombrie 2008, Decizia nr. 990 din 1 octombrie 2008, Decizia nr. 260 din 8 aprilie 2015, Decizia nr. 261 din 8 aprilie 2015 sau Decizia nr. 341 din 6 mai 2015. Autorii sesizării concluzionează, deci, că dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 41/1994 sunt neconstituţionale, arătând că activitatea parlamentară trebuie să se orienteze după aceleaşi reguli, în sensul de a se raporta la Constituţie şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, ceea ce echivalează cu îndepărtarea de la o reglementare legală care pune aceleaşi probleme de constituţionalitate precum cea analizată în cauza de faţă. Astfel, norma cuprinsă în art. 19 alin. (7) teza întâi ca normă de trimitere la dispoziţia din art. 19 alin. (1) din Legea nr. 41/1994.

    6. Pe de altă parte, autorii sesizării solicită Curţii să constate încălcarea de către Parlamentul României a principiului colaborării loiale în raport cu autoritatea publică autonomă Curtea Constituţională, prin refuzul de a redacta hotărârea de respingere a numirii domnului George Orbean în funcţia de director general al Societăţii Române de Televiziune, la data de 29 martie 2016, şi de numire/respingere a doamnei Monica Simona Ghiurco în calitatea de director general al Societăţii Române de Televiziune, la data de 11 aprilie 2016.

    7. O situaţie aparte este cea referitoare la doamna Monica Simona Ghiurco, care ar fi fost numită, în opinia autorilor sesizării, în funcţia de director general, la data de 11 aprilie 2016, dacă Parlamentul României ar fi făcut aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (2) din Constituţie, în sensul că a obţinut majoritatea simplă a voturilor exprimate pentru numirea sa (din totalul de 542 de deputaţi şi senatori au fost prezenţi 326, din care 194 au votat "pentru" numirea doamnei Monica Simona Ghiurco în funcţia de preşedinte al Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune şi 113 "contra"), însă Parlamentul a aplicat dispoziţiile art. 19 alin. (7) din Legea nr. 41/1994 şi a constatat că nu a fost întrunită majoritatea absolută pentru numirea acesteia în funcţie, refuzând să procedeze la emiterea unei hotărâri ca act juridic care finalizează procedura menţionată mai sus şi sustrăgând în acest fel manifestarea de voinţă a Parlamentului controlului de constituţionalitate. O asemenea atitudine a Parlamentului României (prin majoritatea parlamentară PSD-ALDE-UNPR) echivalează cu o restrângere, de facto, a atribuţiilor Curţii Constituţionale, prin încălcarea principiului colaborării loiale între Parlament şi Curtea Constituţională, cât şi cu încălcarea dispoziţiei art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit căreia deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii erga omnes, de la data publicării acestora în Monitorul Oficial. Se invocă în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 261 din 8 aprilie 2015 şi nr. 341 din 6 mai 2015.

    8. În concluzie, autorii sesizării solicită constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 19 alin. (1) şi alin. (7) teza întâi din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii Române de Televiziune şi a neconstituţionalităţii Hotărârii Parlamentului nr. 5/2016 în privinţa motivului extrinsec referitor la procedura de adoptare a acesteia prin majoritate absolută şi nu prin majoritate simplă aşa cum dispune art. 76 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, solicită constatarea încălcării dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5), art. 142 alin. (1) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, materializate în principiul colaborării loiale între Parlament şi Curtea Constituţională, prin refuzul Parlamentului de a redacta hotărârile privind respingerea numirii în funcţie a domnului George Orbean în funcţia de director general al Societăţii Române de Televiziune, în data de 29 martie 2016 şi de numire/respingere a numirii doamnei Monica Simona Ghiurco în funcţia de director general al Societăţii Române de Televiziune, la data de 11 aprilie 2016.

    9. În temeiul art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională a solicitat punctele de vedere ale Birourilor permanente ale Senatului şi Camerei Deputaţilor asupra sesizării de neconstituţionalitate.

    10. Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a transmis punctul său de vedere prin Adresa nr. 2/3.336/3 mai 2015, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.592 din 3 mai 2016, în care arată că Hotărârea Parlamentului nr. 5/2016, sub aspectul conţinutului său, vizează numirea în funcţie a membrilor titulari şi a celor supleanţi în Consiliul de administraţie al Societăţii Române de Televiziune. Hotărârea contestată are o dublă semnificaţie: pe de o parte, are valoarea unui act juridic fără conţinut normativ şi, pe de altă parte, se referă la o entitate publică cu recunoaştere constituţională. Sub acest din urmă aspect, este indisolubil legată de dispoziţia înscrisă în art. 31 alin. (5) din Constituţie, potrivit căreia organizarea serviciilor publice de radio şi televiziune, precum şi controlul parlamentar asupra activităţii acestora, se reglementează prin lege organică, ca expresie a importanţei şi valorii pe care legiuitorul constituant o conferă serviciilor publice de radio şi televiziune. De altfel, aceste servicii constituie una dintre modalităţile principale de exercitare a două drepturi fundamentale într-un stat de drept, respectiv libertatea de exprimare şi dreptul la informaţie, aflate în strânsă interdependenţă.

    11. Cu privire la prima susţinere din sesizarea de neconstituţionalitate, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor arată că art. 19 alin. (1) din Legea nr. 41/1994, invocat în Hotărârea Parlamentului nr. 5/2016, nu a fost declarat neconstituţional şi nici nu a fost abrogat, fiind în vigoare, iar sintagma "norma prezumat neconstituţională" folosită de autorii sesizării nu este consacrată în Legea fundamentală ori în legislaţia infraconstituţională, precum Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Pentru aceste motive, constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor din art. 19 alin. (1) şi alin. (7) teza întâi din Legea nr. 41/1994 este inadmisibilă pe calea contestării unei hotărâri parlamentare. Conform dispoziţiilor imperative ale art. 146 din Constituţie, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora sau hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial. Mai mult, conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale, o normă a cărei neconstituţionalitate nu a fost constatată de către instanţa de contencios constituţional se bucură de prezumţia de constituţionalitate, o prezumţie relativă, pe care numai exercitarea controlului de constituţionalitate o înlătură. Astfel, legea la care fac referire autorii sesizării este, contrar susţinerilor acestora, prezumat constituţională până în momentul în care neconstituţionalitatea sa este stabilită de către Curtea Constituţională.

    12. În ceea ce priveşte faptul că autorii sesizării consideră incidente dispoziţiile art. 76 alin. (2) din Legea fundamentală în cazul adoptării Hotărârii Parlamentului nr. 5/2016, norma-cadru în materia hotărârilor, invocând câteva decizii ale Curţii Constituţionale pronunţate în speţe diferite, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor apreciază că aceştia fac abstracţie de interesul public ocrotit prin norma constituţională înscrisă în art. 31 alin. (5), obligaţie care a fost transpusă în reglementarea-cadru în materie, Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, adoptată cu majoritate absolută. Or, din perspectiva valorilor şi principiilor constituţionale, serviciul public de radio beneficiază de o recunoaştere deosebită, majoră, legiuitorul constituant lăsând la latitudinea legiuitorului ordinar să decidă modalitatea de organizare a acestui serviciu şi de exercitare a controlului parlamentar asupra sa.

    13. Referitor la aspectele invocate "în subsidiar" prin care se susţine "încălcarea de către Parlamentul României a principiului colaborării loiale în raport cu autoritatea publică autonomă Curtea Constituţională", prin refuzul de a redacta hotărârile privind numirea/respingerea directorului general al Societăţii Române de Televiziune, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor arată că atribuţiile Curţii Constituţionale, ratione materiae, sunt strict şi limitativ prevăzute în Legea fundamentală şi în Legea nr. 47/1992, competenţa acesteia neputând fi extinsă la alte situaţii. În plus, este exclus să se poată deduce invocarea unui potenţial conflict juridic de natură constituţională în sensul art. 146 lit. e) din Constituţie, pe calea unei sesizări de neconstituţionalitate ce vizează o hotărâre a Parlamentului. În primul rând, doar Preşedintele României, unui dintre preşedinţii celor două Camere, prim-ministrul sau preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii au competenţa de a sesiza forul constituţional în acest sens. Mai mult, art. 146 lit. e) din Constituţie nu are incidenţă şi pentru că subiecţii, părţi la conflictele juridice de natură constituţională, nu pot fi, conform Constituţiei şi interpretării date de către instanţa de contencios constituţional dispoziţiilor art. 146 lit. e) din Legea fundamentală, decât autorităţile publice la care se referă titlul III din Constituţie, Curtea Constituţională nefiind o asemenea autoritate publică, ci una autonomă în raport cu autorităţile publice. Pentru argumentele invocate, sesizarea cu un atare obiect este inadmisibilă.

    14. Biroul permanent al Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.
1   2   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Comentarii Act

Nu sunt comentarii momentan.

Posteaza pe retele sociale

Pentru a posta un comentariu trebuie sa va autentificati


Daca nu aveti inca un cont si vreti sa va inregistrati dati click aici


Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda LegisPlus
Testeaza LegisPlus
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic

Info

Se încarcã, vã rugãm asteptati.